Primarul Gheorghe Falcă, poreclit de unii colegi Neghiniţă, din cauza faptului că e tot mai mic în politica arădeană, a prezentat zilele trecute strategia sa pentru Arad, pe perioada 2013-2030. Adică, vreo 18 fântâni arteziene, care să fie amplasate prin tot oraşul, între doi pomi, între două semafoare, în toate pieţele, probabil şi în cele agroalimentare, după clădiri, să nu le vadă nimeni cât sunt de kitschoase şi aşa mai departe.
Ce nu ştie lumea şi a aflat şopârla noastră atotştiutoare e sursa inspiraţiei pentru Neghiniţă. Dincolo de imbecilitatea cu îmbinarea celor trei elemente apă-foc-lumină, o temă inspirată probabil din copilăria lui Neghiniţă la Brad şi care ne arată încă o dată că personajul se pricepe la orice, dar n-are treabă cu bunul gust, arta sau cultura, rămâne întrebarea, de unde şmecheria cu artezienele ? Că nu prea erau iubite, ba chiar erau criticane de Neghiniţă Falcă în vremea în care le construia Coloman Edeleni.
Şopârla noastră a aflat că ideea a venit în timp ce Neghiniţă îşi făcea strategia pe 2013-2030, jucând squash la Gemi Sport, într-o încăpere izolată fonic, cu tovarăşii lui de chinezării. Şopârla ne asigură că e vorba de o strategie paralelă cu cea a oraşului, de care depinde tot ce se întâmplă în Arad. Cică ar fi planul de afaceri al lui Neghiniţă pe 2013-2030, pe care urmează să se plieze şi strategia Aradului. Şi s-a pus Neghiniţă cu fraţii importatori şi cu câţiva trepăduşi aplaudaci să analizeze situaţia. A ieşit următoarea concluzie, zice şopârla: până în 2030 nicio şansă să-şi revină PD-L-ul. Prin urmare, nu vin bani de la Ministerul Dezvoltării, de la naşa Udrea. Nu vin bani de la Transporturi, de la naşa mică Boagiu. De la Finanţe, nicio şansă de subvenţii sau cote din TVA, iar Guvernul nu ne mai plăteşte împrumuturi astronomice cum a fost cel pentru canalizarea în Gai, Bujac sau Sânicolau Mic.
Dată fi
