Un comunicat de marţi de la INS a trezit un viu interes. În primul rând între analişti. Fiindcă inflaţia a produs un şoc în ianuarie 2013. Dar şi în rândul publicului interesul este la fel de mare.

Ce am aflat despre inflaţia din ianuarie 2013? Imaginaţi-vă că aveţi dinaintea ochilor trei ecrane. Şi că toate trei redau filmul preţurilor, cu notele specifice începutului de an. Fiecare ecran fiind destinat mişcării preţurilor şi tarifelor de pe un mare segment al pieţei de consum: primul - al mărfurilor alimentare; al doilea - al mărfurilor nealimentare; al treilea - al serviciilor.

Să reţinem, apoi, că trei categorii de cifre (dintre cele înscrise în acest tablou) au importanţă în calculul inflaţiei: 1) ponderea; 2) rata de creştere; 3) influenţa. Ponderea, exprimată printr-un număr de puncte, a suferit schimbări în acest an: a crescut numărul de puncte la mărfuri alimentare şi a scăzut la mărfuri nealimentare şi la servicii. Urmărind deci cât cântăreşte partea în raport cu întregul sau cât reprezintă un detaliu (un anume indicator sintetic, să spunem cartofi sau energie electrică), aflăm ce influenţă poate să aibă în întregul tablou mişcarea preţurilor la numai câteva produse.

Rata de creştere ne arată că preţurile la cartofi au urcat şi în ianuarie 2013 cu 8,84 la sută. Cu o pondere de numai 88 de puncte, raportată la un total de 10.000 de puncte, cât însumează cele trei ecrane, respectivul indicator sintetic strică de câteva luni rata inflaţiei. A stricat-o şi în ianuarie. Deşi s-au mişcat încet preţurile la pâine, carne, peşte, unt, miere de albine, cafea, chiar şi la ulei şi la multe alte produse, trei poziţii (cartofii, fasolea şi fructele) au urcat media mărfurilor alimentare la 1,24 la sută.

Pe al doilea ecran, cel al mărfurilor nealimentare, mişcarea a fost de asemenea lentă la frigidere, congelatoare, articolele de menaj, confecţii,