Cu toate ca ma consider un telespectator detasat, un simplu observator al evolutiei sau involutiei, dupa caz, a unor personaje si fenomene media, amploarea anumitor subiecte si atitudini neprofesioniste m-a determinat sa-i atribui ecranului din fata mea rol exclusiv negativ.

Pornind de la eternul subiect Ioana Tufaru si pana la farsele regizate, lacrimile de iubire si confruntarile fizico-verbale intre sotii si amante, segmentul emisiunilor de tabloid si-a pierdut din consistenta, devenind un instrument strict comercial.

Pana la urma, nu dorinta de a face profit este deranjanta, ci modul in care este dusa la indeplinire. De aici au pornit probabil si recentele nemultumiri ale unei companii, care a decis ca publicitatea pentru care plateste sume colosale nu se poate difuza chiar in orice context, retragerea reclamelor de pe un anumit tronson orar fiind iminenta.

Relatiile comerciale si veniturile din publicitate nu fac, insa, obiectul frustarii unui banal telespectator. Ceea ce se prezinta in schimb ca fiind un exemplu pozitiv, o atitudine corecta sau un fapt neprevazut, cand in realitate stim cu totii ca lucrurile stau altfel, nu poate decat sa insulte inteligenta celui aflat in fata ecranului.

Tocmai de aceea, inversunarea unora in fata criticilor legate de continutul propriilor programe este de neinteles, iar dezvoltarea aceluiasi subiect la infinit devine de neacceptat.

S-ar putea intelege de aici ca dovedesc insensibilitate si subiectivism. Din contra, empatizez cu cei aflati la nevoie, chiar si cu Ioana Tufaru, insa nu pot aplauda "reusita" de a descoperi apa si sapunul la 35 de ani, la insistentele programului dornic de audienta.

La fel cum nu pot intelege nici "bombele" dezamorsate zile la rand si care s-au dovedit a fi doar simple incercari de a intra intr-o normalitate mai mult decat fir