Scris de Vasile Filip - Interviu JA: Ioan Peter, actor la Teatrul Clasic „Ioan Slavici”. Duminică va avea loc premiera cu piesa „Cei mari, cei mici”, prima dintr-o trilogie semnată Ioan Peter.
Pit, tu eşti, în teatru, un fel de „Omul Orchestră”: scrii, joci şi regizezi. Cum ar arăta un top al preferinţelor tale?
Ioan Peter: Da, sunt omul din orchestra vasului gigant Titanic, orchestră care a cântat chiar și după ce vasul s-a scufundat. Pentru că mai aveau aer probabil, acolo, în sala de bal. La fel și eu cu teatrul, o să mă preocupe sfios câtă vreme va fi public pentru încercările mele. Scrisul mă liniștește, rolurile mă tulbură iar regia îmi lipsește cu desăvârșire – ceea ce fac eu nu cred că se cheamă regie ci mai degrabă o preocupare nobilă de a căptuși interiorul artistului dramatic cu cea mai aleasă ștofă plăsmuită de imaginația mea. Mai pragmatic spus vreau să muncesc la întruchiparea textelor proprii pentru că asta mă ajută să mă lămuresc mai bine asupra diverselor apucături ale naturii umane supusă adaptării sau transformării prin prisma unor situații diverse.Se împlinesc aproape 20 de ani de când ai venit la teatrul din Arad. Care crezi că au fost cele mai bune roluri ce le-ai făcut?
Ioan Peter: Îmi amintesc de primul rol făcut, adică de Speed din „Doi tineri din Verona” de William Shakespeare; de perioada de mijloc îmi amintesc cu drag Tatăl, Fiul şi Soțul din „Caii la fereastră” de Matei Vișniec; cea mai recentă încercare – Miroiu din „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian. Între aceste izbute sunt o sumedenie de încercări și pot să spun așa cu mâna pe inimă că m-am ales cu ceva important din fiecare.Dacă bine îmi mai amintesc, ai debutat ca dramaturg cam prin 2006. De atunci ai scris multe piese, ai publicat şi s-au jucat…
Ioan Peter: Am avut norocul să se pună câte ceva din ce-am scris prin țară, nu există variantă identică (ca și tex
