- Social - nr. 30 / 13 Februarie, 2013 Am urmarit cu nostalgie, apoi cu tristete scurgerea anilor si trecerea spre vesnicie a unor colegi si colege de liceu, de studentie, de munca, adica a generatiei nascute intre anii 1931-1934, intr-un cartier din Piatra Neamt, numit Precista, situat intr-o zona pitoreasca, deasupra raului Bistrita si inconjurat de dealurile Pietricica si Cernegura. Acolo, se aflau fabricile de hartie si mucava ale domnului Veiss, cele de cherestea ale deputatilor si senatorilor de Neamt, liberali si taranisti – Macarescu Guranda, Printul Sturza, doctorul Lalu, mosierul Ernest Ene. De acolo a fost si deputatul liberal, profesorul Panaite Popoviciu, directorul Liceului "Petru Rares” (care mi-a fost nas si mi-a dat la botez numele lui) si multi altii, de pe la conservatori, legionari si monarhi sti (profesorul Chirileanu, bibliotecarul Casei Regale). Noi, cei mai saraci, am fost ajutati de acesti oameni mari ca sa devenim de folos tarii, indiferent daca eram romani, evrei sau lipoveni. Imi amintesc de Stefan Cazimir, venit de la liceul israelit, care a ajuns profesor universitar la drept si jurnalistica, presedinte de partid liberschimbist, apoi deputat PSD, om cu o pregatire solida primita inca din familie, avand o mama profesoara de franceza si un tata medic. Apoi, imi amintesc de inginerul Romeo Findrihan, care a ajuns sa proiecteze constructia marilor combinate chimice si metalurgice din toata tara, decedat intre timp, de inginerul Valeriu Ardeleanu, recunoscut pentru lucrarile de la barajul Bicaz si hidrocentrala de la Stejaru, de Bubi Smilovici, operator de film, de Valeriu Lazarov, regizor, realizator de televiziune la Bucuresti si in Spania, decedat si el. Intreaga echipa nationala de volei feminin a Romaniei, din anii 1954 – 1962, care a castigat de doua ori campionatul national, era compusa numai din pietrence (Elena Razvanta, surorile Ar