Prima reacţie a lui Becali cînd a auzit că a fost condamnat cu suspendarea suspendării drepturilor civile a fost reflecţia ce mare pierdere e asta pentru ţară. La fel se gîndeşte şi Varujan Vosganian, că ţara ar fi iremediabil nenorocită dacă el nu ar mai fi în politică, deci să-i oficializăm o rentă de minstru, un comision eventual din toate privatizările ca să evităm să ne lase singuri şi pierduţi. PDL se va scufunda şi el sub nivelul mării fără dna Udrea preşedinte, iar blogosfera se va chirci cu totul fără subvenţiile ei pentru armata de postaci. Nu ştiu la ce s-a gîndit şefa de cabinet a dnei ministru Câmpeanu cînd a luat-o DNA, probabil cum se vor descurca şefa ei, ministerul întreg şi chiar ţara cînd nu va mai fi ea pe acolo să vămuiască prin concursuri şi contracte. Înduioşătoare această credinţă, care traversează glorios nivele diferite de venit şi educaţie, dar e în fond similară în esenţă, convingerea că ne fac o onoare cei care acceptă o rentă pe banii statului şi că statul s-ar prăbuşi pe loc dacă rentele ar dispărea. Comicăria maximă e atinsă la cei de dreapta, care sînt contra redistribuţiei la cei săraci prin intermediul statului (stînga odioasă), ba char cu ocazia austerităţii au culpabilizat categorii bugetare întregi care sînt indispensabile social, de la profesori la poliţişti şi pompieri, dar nu au nici o obiecţie la redistribuţiile concentrate sub formă de rente pentru ei. De ce să nu investească plătitorii de taxe în cei de mai sus, care sigur ştiu să le cheltuiască mai bine banii decît ar face-o ei înşişi? Asta nu e nici o încălcare a principiului liberal, dimpotrivă, e triumful liberalismului lui Nae Gheorghidiu, de aia sînt proştii pe lume ca deştepţii să trăiască.

De, e cu totul ironic ca dl. Becali să se fi ales cu o condamnare că i-a violentat pe unii care au vrut să-l fure, după ce la privatizarea Stelei, lăsînd statului datori