Un bărbat care lucrează într-o instituție publică din București a ajuns cu o întârziere de aproape o oră acasă, după ce, neauzind ceasul deșteptător, a dormit prea mult la birou. El s-a pus în mișcare foarte greu. Imediat ce a deschis prima oară ochii, și-a dat seama că are chef să mai dormă puțin și că urăște după-amiezele de vineri, când trebuie să meargă acasă mai devreme. ”Am preferat să mai moțăi la birou, deoarece somnul era foarte dulce. Nimic nu e mai plăcut decât să continui să dormi în timp ce alții, care s-au trezit deja, se pregătesc să meargă acasă, unde au de obicei diverse treburi de rezolvat”, a mărturisit bugetarul.
Din păcate, orele suplimentare de somn i-au atras numeroase reproșuri din partea soției. ”Când am ajuns acasă, se făcuse deja cinci. Niciodată nu mai întârziasem așa de mult și nevastă-mea mă aștepta plină de nervi. Pe drum, m-am gândit inclusiv să sun și să spun că-s bolnav, dar am renunțat imediat, deoarece Cati s-ar fi prins că e doar o scuză prin care încerc să mă fofilez de la muncă.”
Publicat în Cațavencii, nr. 6(84), 2013
Un bărbat care lucrează într-o instituție publică din București a ajuns cu o întârziere de aproape o oră acasă, după ce, neauzind ceasul deșteptător, a dormit prea mult la birou. El s-a pus în mișcare foarte greu. Imediat ce a deschis prima oară ochii, și-a dat seama că are chef să mai dormă puțin și că urăște după-amiezele de vineri, când trebuie să meargă acasă mai devreme. ”Am preferat să mai moțăi la birou, deoarece somnul era foarte dulce. Nimic nu e mai plăcut decât să continui să dormi în timp ce alții, care s-au trezit deja, se pregătesc să meargă acasă, unde au de obicei diverse treburi de rezolvat”, a mărturisit bugetarul.
Din păcate, orele suplimentare de somn i-au atras numeroase reproșuri din partea soției. ”Când am ajuns acasă, se făcuse deja cinci. Niciodată nu ma
