Ce anume e greșit și de unde vine greșala începe să se vadă din ce în ce mai bine. Pe scurt și foarte schematic, răspunsul e: absența culturii. Cercetarea a ignorat prea ușor nu numai diferențele, dar chiar existența unui tip de a organiza societăți și de a întreține relații umane pe care Estul l-a dezvoltat, nu numai în perioada dominației sovietice ci mult înainte. E vorba de o formulă în care ierarhia bate coordonarea socială orizontală, regimul proprietății e controlat de rețele politice, justiția e o continuare a formulei de putere de la vîrful statului, iar relația cu Occidentul (UE și SUA) e nesigură sau, în termeni aplicați, nu convinge o societate care preferă alte raporturi, mai vechi și mai bine testate.

Demonstrația și descrierea sînt de găsit într-un articol provocator și sensibil publicat recent de Bruce P. Jackson, în ultimul număr (din păcate!) al excelentei reviste Policy Review a Institutului Hoover. Articolul lui Jackson nu e neapărat polemic, deși autorul e cunoscut ca purtător de opinii și teorii neconvenționale sau, uneori, suspecte. Jackson vorbește de o eră dominată de „exuberanța irațională”, pînă spre 2008, timp în care consensul cercetătorilor și al guvernelor occidentale a fost dat de un optimism pro-democratic fără direcție și efect în lumea postsovietică. Însă Jackson înțelege motivele acestei atitudini pe care le găsește într-o structură de cunoaștere prin asociere și echivalare, practicată pe scară largă în sistemele teoretice occidentale.

Ce e cu adevărat grav nu e, însă, eroarea masivă, dar explicabilă de început, ci modul în care are loc, acum, la trezire, îndepărtarea de acest model. Jackson constată că erorile și exasperarea împing acum ansamblul politico-academic occidental spre dezangajare, spre o retragere simbolică și practică din spațiul post-sovietic. Mai mult, factori geostrategici gene