Scriam, acum câţiva ani, un articol intitulat „Calul bătrân şi suveranitatea”. Iată că povestea a căpătat, în urma scandalului european despre originea suspectă a cărnii din lasagna britanică şi a discuţiilor pe tema regionalizării, forme concrete. În nuvela lui Marin Preda, „Calul”, un om beleşte un cal. Calul credincios ajunge, fără puteri, la capătul vieţii, să fie omorât cu cioncanul chiar de stăpânul său. Diluarea sistematică a statalităţii româneşti este exprimată în nuvela lui Preda prin tematizarea morţii bietului cal în cea mai plastică formă. Mai apetisantă este lasagna europeană ca produs alimentaro-politic, exemplificând trecerea fibrei de carne de la file la carne tocată, comparabilă cu renunţarea în etape la suveranitate, numită în bucataria europeană regionalizare.

Imaginea grotescă a calului, „un cal bătrân, cu părul încreţit pe burtă şi ros de ham aproape pe toată pielea, care abia mergea şi capul îi atarna în jos, bălăngănindu-se greu şi încet ca o ciutură mare şi hodorogită poate fi chiar pe măsura stării suveranităţii noastre, în prezent erodată de o criză persistentă, mutilată de o regionalizare toxică şi ciuruită de o devoluţie separatistă. În contextul politic, hamul care roade suveranitatea este croit atât din „material" UE, cât şi din „pielea” integraţionistă a conducerii statului. Ambele au ca obiectiv înlăturarea statalităţii naţionale, de parcă ar fi un cal bătrân fără folosinţă, care cere doar de mâncare. Orbiţi de putere şi cu pregătiri limitate, integraţioniştii de la Bucureşti nu realizează că aspiraţiile lor politice transformă ţara într-un country-club, în timp ce alte state se consolidează pentru un Reich milenar.

Înapoi la nuvela lui Preda. Ce ştim noi despre personajul nuvelei, Florea Gheorghe, care duce calul la marginea satului unde îi dă cu un os în cap până îl omoară? Dincolo de trăsăturile naturale ale acestui