* Buzoianca joacă acum în prima ligă la formaţia Navobi Iaşi

Pe când majoritatea fetelor se jucau cu păpuşile în casă, Simona bătea mingea alături de fraţii ei în curtea casei.

Anii au trecut, însă obiceiurile au rămas aceleaşi. Din când în când mai este provocată de fraţi la o “miuţă”, însă curtea casei a devenit neîncăpătoare, motiv pentru care duelurile sunt decise pe terenul din curtea şcolii. Simona Anastasiu este o buzoiancă cu o pasiune rară prin rândul purtătoarelor de tocuri: fotbalul. Prima întâlnire cu “sportul rege” a avut-o în curtea casei, evoluând o dată cu vârsta pe maidanul din faţa blocului, terenul din curtea şcolii şi apoi marele “drepunghiul verde”. “M-am apucat de fotbal de mic copil, când diametrul balonului încă depăşea înălţimea genunchiului. Fraţii mei sunt de vină. Nu erau niciodată fix la număr, iar eu eram chemată să reîntregesc echipa. Mi-a plăcut foarte mult şi aveam perioade în care fotbalul nu lipsea din meniul zilei. În primii ani de şcoală am participat la diferite competiţii în condiţiile în care eu eram singura fată din echipă”.

Primul căpitan al primei echipe de fete din Buzău

Sportul de performanţă l-a început în 2010, o dată cu înfiinţarea primei formaţii de fotbal feminin din judeţ. “În urmă cu trei ani am auzit că la Buzău se doreşte înfiinţarea unei echipe de fotbal pentru fete. Atunci l-am cunoscut pe domnul Musceleanu (n.r. Marius, antrenorul actualei echipe Viitorul Buzău) şi alături de alte fete am pornit la drum. Era ocazia pe care o aşteptam de foarte multă vreme. Am debutat în Liga I ca mijlocaş central şi totodată eram căpitan de echipă”, îşi aduce aminte Simona.

Tânăra jucătoare rememorează primii paşi făcuţi în fotbal ca jucătoare cu acte-n regulă: “Ce ne-a urnit din loc a fost voinţa domnului Musceleanu şi entuziasmul nostru, al fetelor. Sunt foarte multe lipsuri în