Scris de Cristian Horgoș - Colegii de redacţie se minunează că primesc tot mai des reacţii gen “no comment” la subiecte delicate, semn că din epoca transparenţei riscăm să rămânem doar cu Cupola de Sticlă din Primărie.
Sigur că şi un “nu comentez” e răspuns sugestiv, ca dovadă a unei întrebări bine ţintite. Dar o serie de nău-chomănturi dau de gândit mai per ansamblu. Şi iată o motivaţie plauzibilă:
Bună parte din orădeni sunt stresaţi financiar. Iar stresul se transmite, fie şi subconştient, la edilii cu simţire. Sigur, din Turnul Primăriei se văd mai cu seamă euro-proiecte de milioane, mega-constructori prosperi şi contribuabili puşi să fenteze visteria municipală.
Lucrurile merită însă o privire mai pătrunzătoare. Bihorul şi (implicit) Oradea sunt printre codaşele ţării ca salarizare.
În schimb, în Oradea, costul serviciilor publice – apă-canal, OTL, salubrizare, parcări – nu e deloc mai prejos decât în oraşe cu salarizări net superioare: Cluj, Braşov sau Timişoara. Iar perspectiva termoficării pe gaz ne dă şi mai mulţi fiori la buzunar. Au apărut şi noi supra-taxări pentru unii concitadini: de microcentrală, de reabilitare a faţadei şi, pentru toţi, asigurarea obligatorie a locuinţei.
Pe fondul presiunii fiscale crescânde, exacerbarea impozitelor agrare a făcut ca destui orădeni să se simtă jecmăniţi de aleşii lor. De ce „destui”? Fiindcă măsura decisă fără consultare a afectat aproape şase mii de proprietari – capi de familie. Iar dacă înmulţim cu o medie familială de măcar trei persoane reiese că s-a afectat bugetul familial cam la 10% din orădeni.
Nu e cazul să le plângem la toţi de milă. Dar am să pilduiesc cu o zonă care o ştiu bine.
Mergând spre satul-cartier Podgoria, cât ţine asfaltul de pe Făcliei se înşiruie o salbă de conace: a ex-şefului Companiei de Apă – Tomulescu, a ex-şefului Cantinei municipale “Ianceu & tăieţe
