Foto: Agerpres
"Romanii se identifica pe aici cu uniforma: politie, armata, jandarmerie, SRI, adica toate institutiile de forta". Aceasta fraza, rostita de un deputat UDMR la o intalnire cu cativa jurnalisti de la Bucuresti invitati intr-o vizita in Harghita, spune cam totul despre mentalitatea locului. Secuii traiesc azi in spiritul cetatii asediate, cu complexul vesnicului oprimat, o stare opusa trecutului lor indepartat, cand erau populatie privilegiata. Romanii au avut mereu grija sa adanceasca acest complex, radicalii maghiari sa-l exploateze sau invers. Nedelicat de ambele parti. Insa nici unii, nici altii nu joaca chiar cu toate cartile pe fata. Secuii vor steag, simboluri ale identitatii, dar si ceva mai mult. La randul lor, romanii ajung sa le conteste drepturi inofensive de teama ca, odata deschise precedente, vor cere mai mult. Din ambiguitatile astea s-au nascut, in timp, cateva mituri.
Cateva mituri despre secui. Mitul romanului care nu poate cumpara paine de la magazin daca nu stie maghiara; mitul bunei intelegeri intre romanii si ungurii de rand; mitul celor mai sarace judete; mitul ofiterior infiltrati peste tot; mitul Tinutului Secuiesc etc. Ca orice mit, si miturile din secuime se bazeaza pe povesti cusute cu ata alba pornind, totusi, de la un sambure de adevar.
In barurile sau restaurantele din Miercurea Ciuc, de pilda, ungurii te servesc amabil in romaneste, dar gasesti destule magazine inscriptionate exclusiv in maghiara.
Or fi judete cu investitii putine, dar numai saracie lucie nu scrie pe ele. Vorba unui secui mandru: in Harghita si Covasna nu mai gasesti nici o casa de chirpici. Judetele ies sarace la numar de salariati, pur statistic. Intre cifre si realitate este insa o diferenta vizibila cu ochiul liber. Gospodariile secuilor mai au ceva prin ele, arata mai instarite decat multe asezari d
