În urmă cu oarecare timp, administratorul site-ului www.didactic.ro a publicat unul dintre articolele mele, în care prezentam modele de „aşa nu“ din activitatea dascălilor. Reacţiile utilizatorilor au fost, cu mici excepţii, necruţătoare la adresa mea: văd doar lucrurile rele, oricine poate critica de la distanţă, profesorii se frămîntă, pun suflet. Concluzia, tot a unui forumist, a fost: „Pînă la urmă, nu sîntem Liiceanu sau Pleşu, ci nişte oameni normali, care se străduiesc.“ (!)
Trebuie să spun că mesajele cu pricina nu m-au lăsat indiferentă: am încercat, tenace, să găsesc excepţiile, proiectele didactice cu adevărat remarcabile, concursurile sclipitoare, ideile inteligente, şi am găsit, în cel mai bun caz, lecţii cuminţi despre sintaxă, ore rezonabile de geografie, prezentări prudente ale evenimentelor istorice.
DE ACELASI AUTOR Organizaţii noi, ambalaj de lemn Evaluări "de amorul artei" Portretul unui adolescent altfel În căutarea întîlnirilor pierdute În schimb, sînt din ce în ce mai convinsă că site-ul dascălilor este o sursă inepuizabilă de umor involuntar, melancolie, deznădejde. Iată, din nou, cîteva exemple de „străduinţă“ profesorală, găsite la primul clic dat pe paginile www.didactic.ro.
O şcoală din Slatina îi cheamă pe copii şi pe învăţători la un concurs cu totul special: „Avem plăcerea de a vă invita să participaţi la concursul comemorativ «Vreau să fiu Mascota ta!», pentru cinstirea memoriei marelui diplomat şi om de cultură oltean Nicolae Titulescu, ce va avea vernisajul (cine, Titulescu???? – n.a.) pe data de..., cu scopul de a sărbători luna martie, ca lună a unuia dintre cei mai mari diplomaţi români din toate timpurile, Nicolae Titulescu.“
O profesoară – de geografie, probabil – încearcă să ne scoată din amărăciunea cu care ne privim azi ţara, dîndu-ne cîteva motive la îndemînă s-o iubim: „O să vă spun punctul meu
