Nu-i nici o învîrteală cu mișcarea

Meditațiile lui Aristotel, Newton sau Einstein asupra mișcării au fost simple și înduioșătoare încercări de a sesiza esența unui proces pe care femeia contemporană l-a ridicat la rang de artă.

Cînd se hotărăște să facă mișcare, tot Universul complotează pentru ca ea să cheltuiască cît mai mult, cu rezultate aproape insesizabile. Primele kilograme de sudoare pe care femeia le varsă după ce a luat hotărîrea de a face mișcare sînt ale tale. În primul rînd, trebuie să-și ia echipament: chiloți, bustiere, șort, tricouri, adidași, trening, clame care să-i țină părul, ceas care să-i ia pulsul și să-i dea la schimb încrederea în propria feminitate, să-i calculeze viteza sîngelui, gradul de învinețire pe care-l suportă fața. E cel mai simplu pas, în cîteva luni e pusă la punct.

În al doilea rînd, are nevoie de aparate: un aparat pentru abdomene care să nu-i solicite însă coloana, o bicicletă care să nu o solicite deloc, dar al cărei display să-i spună continuu că a ars atîtea grăsimi încît poate fi condamnată pentru piromanie, și o bandă de alergat. Toate te solicită foarte mult pe tine, pentru că trebuie să le plimbi prin casă: mai la geam, mai spre televizor, mai în pantă, mai deloc. Asta pentru că toate sfîrșesc, invariabil, în marele cimitir de fitness din debara. Pe lîngă ele mai achiziționează o bilă gigantică, corzi, elastice. De toate se bucură copiii cuplurilor care îți vin în vizită.

Își dă seama însă, după o vreme, că are nevoie de antrenoare. Așa se face că găsește o tipă care practică un sport cu un nume foarte ciudat, o combinație de stretching șaolin și exerciții de umilință din lagărele cambodgiene. Vreme de un an are continuu febră musculară. De multe ori, geme seara în pat nu pentru că i-ai făcut tu cine știe ce, ci pentru că și-a încordat un mușchi nou pe care i l-a descoperit antrenoarea. @N_