Continuăm, cu acelaşi ajutor al profesorului Tiberiu Ţiganu, refacerea principalelor borne din drumul Aradului către cea mai mare performanţă fotbalistică internă din istorie: eventul reuşit de ITA în urmă cu 65 de ani. În această a treia întâlnire, suntem în etapa XXI, când la Arad sosea Ciocanul Bucureşti. Cei din Capitală erau fosta echipă Maccabi, care, peste exact două luni, avea să fie transformată de Ministerul Afacerilor Interne în Dinamo Bucureşti, ca urmare a unei fuziuni cu alte grupare faimoasă din perioada interbelică, Unirea Tricolor. E meciul în care idolul tribunei arădene, al cărei nume e cântat şi astăzi (foto, surprins când devenise antrenorul UTA-ei), a făcut show total, înscriind toate golurile unei victorii superbe ce propulsa ITA pe poziţia secundă.

În prezenţa a peste 6,000 de spectatori pe stadionul ITA-ei s-a disputat, pe 14 martie, o întâlnire de înaltă clasă, aplaudată îndelung. În deschiderea jocului a avut loc o demonstraţie de handbal în unsprezece, efectuată de o selecţionată din Bucureşti şi una a Banatului, în care şi-au făcut loc şi câţiva studenţi de la Ştiinţa Arad, clubul sportiv al studenţilor de la Facultatea Veterinară din oraşul nostru.

ITA a început cu vântul în spate, aspect care i-a ajutat pe jucătorii arădeni să-şi construiască ofensiva. Până în partea a doua a reprizei, se părea că atacanţilor ITA-ei nu îi prea preocupa deschiderea scorului, ci frumuseţea jocului, care le permitea să îşi dovedească înalta clasă. Î acest timp, Ciocanul încerca să stăvilească pofta de joc a arădenilor printr-o rezistenţă dârză.

În minutul 6, Mercea a primit o minge de la Kovacs, l-a fentat pe Codreanu în aşa fel încît bucureşteanul a căzut pe mână şi şi-a fracturat-o! În zece oameni, Ciocanul a căutat să respingă atacurile declanşate în valuri de arădeni şi părea capabilă să încheie repriza cu scor alb.