S-a născut în urmă cu exact 85 de ani, în zodia Vărsătorului şi sub semnul Iubirii. Jurnalul Naţional urează La mulţi ani poetului Radu Cârneci, unul dintre cei mai profunzi creatori de poezie de dragoste din literatura română. Ne-a bucurat sufletul cu “Heraldica Iubirii”, “Cântarea Cântărilor” şi “Clipa eternă”... Astăzi, la aniversare, ne mărturiseşte:

“Poeţii: purtătorii de cuvânt ai lui Dumnezeu pe pământ”

 “«…Sunt mai bătrân ca vremea…», scria marele poet Vasile Voiculescu în “Ultimele sonete…»; în ce mă priveşte, cred că, la această dată, sunt cel mai vârstnic poet din România. Nu ştiu  cât şi ce va dăinui din ceea ce am construit şi nu îndrăznesc a spera să fiu aşezat sub raza acelui «aere perenius», de sub care – de două milenii – surâde nemuritorul Horaţiu (vezi «Exegi monumentum»). Sufletul meu are, însă, mulţumirea că tot ce am întemeiat s-a ivit şi s-a înălţat din iubirea de frumos şi adevăr, precepte netrecătoare, care tot de la antici ne vin şi poate că şi de mai de  departe, dintr-un timp al timpilor, când omul cuvânta cu divinităţile.

Da, suntem născuţi din iubire, trăim şi biruim prin iubire (sfidând ura!) şi plecăm cu iubirea-speranţă către câmpiile elizee pentru a ne întâlni cu cei de dinaintea noastră. Fără îndoială, puterea iubirii este mult-cuprinzătoare şi mult-învingătoare; în această idee, notez aici câteva versuri dintr-un rondosonet, ca o posibilă definiţie: «…Iubirea-i axul cerurilor toate/ în mari nuntiri cu muzici peste poate,/ un semn al ei şi lumi cu lumi se-adună,/ idei dansează, hăurile tună,/ stele-n ghirlande leagănă-se, roate:/ Iubirea-i axul cerurilor toate…»

Acest sentiment esenţial al fiinţării stăpâneşte întreaga-mi creaţie, rodind în «dragostea de ţară, de stirpea din care ne tragem, de limba în care locuim» (cum admirabil a spus-o – înaintea altora – marele poet portughez Fernando Pessoa) şi