Ziua de naştere a lui M. Eminescu, 15 ianuarie, este un moment de celebrare naţională în fiecare an, fiind marcată de numeroase evenimente. La distanţă de numai o lună, 15 februarie, urmează data de naştere a lui T. Maiorescu, moment căruia nu i se acordă, în spaţiul public, un interes special unei personalităţi fondatoare a culturii române moderne.
Maiorescu este emblematic pentru perioada de schimbare socială şi naţională radicală, aşa cum a fost epoca sa. El a dat expresie conduitei tipului burghez de producător, motor al dezvoltării societăţii moderne. Mai mult, el a înţeles că numai o elită capabilă să impună şi să controleze puterea în noul stat românesc rezultat din Unirea din 1859 va da coerenţă şi sens procesului de modernizare.
Conducătorul Junimii se distinge printr-un comportament de întreprinzător, activ şi novator, bazat pe concurenţă, risc, iniţiativă privată şi cultivarea virtuţilor potrivite spiritului modern. Faţă de alte personalităţi contemporane lui, Maiorescu a urmărit, constant, să se legitimeze prin talent şi muncă, prin acumulare de capital cultural şi social recunoscut de către societate. Tot ce a realizat s-a datorat numai propriei activităţi fără a dispune de avere moştenită. Un model în acest sens a fost tatăl său, Ioan Maiorescu, foarte sever cu fiul său, impunându-i să-şi formeze abilităţile şi capacităţile necesare în integrarea în medii culturale şi sociale diverse.
Deşi originea familiei sale era ţărănească, Maiorescu a afirmat statutul său de burghez, de intelectual ce aparţine clasei lucrative:
,,eu însumi sunt un fiu ieşit din popor; aparţin şi eu acelei clase a treia; sunt însumi din aceia care au beneficiat de răsturnarea formei celei vechi aristocratice unde nu era decât poporul care plătea impozite, iar boierii nu plăteau nimic” (Discursuri parlamentare I, 430).
În acest cadru ne referim la câtev
