- Social - nr. 31 / 14 Februarie, 2013 In anii 1980, filmele romanesti erau multe si frumoase, actritele la fel. Intre cele mai reusite au fost cele ce au apartinut de seria liceenilor- "Declaratie de dragoste”, "Liceenii”, "Extemporal la dirigentie”, chiar daca de Madalina Pop nu s-a mai auzit nimic de atunci, nici de Carmen Eneea, iar Teodora Mares, la vremea aceea considerata un adevarat star, este tinuta in continuare "pe tusa” de ani buni, de Ion Caramitru, directorul Teatrului National din Bucuresti, caruia, paradoxal, in film, ii era eleva preferata. Totusi, aceste filme au fost oaza tinerilor din regimul trecut, care au facut cozi interminabile la bilete, vazand filmele de nenumarate ori si cunosteau replicile pe de rost, scriau scrisori lungi actorilor si ii urmau peste tot pe eroii lor. Cel putin, Teodora Mares povesteste ca admiratorii ei de atunci mergeau la turneele Teatrului din Sfantu-Gheorghe, unde juca doar ca sa o vada, primea cosuri intregi de flori, veneau la autografe cu gramada, vroiau neaparat sa o atinga, ca pe starurile de la Holywood! In emisiunea foarte reusita a Florentinei Fantanaru, care si-a aniversat recent ziua de nastere, "Dincolo de aparente”, actrita povesteste ca lumea o recuno stea si in uniforma de soldat cand a facut... armata, cateva luni, in facultate, lumea fiind absolut indragostita de ea dupa rolul din "Declaratie de dragoste”, oamenii o abordau peste tot, pe strada si ii cereau autografe. Ioana Popa, eroina jucata de ea, era exemplul demnitatii in varianta feminina- fata saraca, orfana de mama, cu un tata alcoolic, care isi crestea fratele mai mic (Andrei Duban), cinstita, silitoare, pregatindu-se temeinic pentru examenul la Medicina, care nu se lasa usor cucerita de junele prim al liceului (Adrian Paduraru- care pe mine m-a surprins mult mai tarziu, la Teatrul National din Iasi, cu rolul Peer Gynt de Ibsen), ea fiind co