Sunt cuvintele lui Radu, fiul unuia dintre cei mai buni antrenori din România. Nu o spun eu, o spun rezultatele pe care Marcel Ţenter şi le-a aranjat cu multă muncă în propriul său CV.

Destinul nu ţine însă cu tine, dragă Marcel. Îmi pare rău să-ţi spun asta, însă orice victorie vei obţine o să ai un mare regret. Că eşti contemporan cu Steaua lui Reghe, cu defensiva lui Paulo Sergio şi mai nou cu galacticele de la Vâlcea.

La Cluj ţi-ai câştigat respectul ca antrenor, şi tot la Cluj ţi-ai câştigat respectul ca om. Şi încă cum? Ca antrenor pe banca celor de la Gaz Metan Mediaş, după ce ai zdrobit fără milă echipa care te-a facut campion atât ca jucător, cât şi ca antrenor. Aplauzele care te-au condus spre vestiar, deşi scorul în Sala Sporturilor "Horia Demian" era 59 la 84 pentru formatia ta… spun totul. Nu ai făcut altceva decât să-ţi strângi fiul în braţe şi să părăseşti arena agale cu gândul la o confruntare pe care probabil o să le-o poveşteşti nepoţilor. Şi ai şi de ce. Pentru că povestea ta e cu happy-end. Pentru că ai reuşit să le dai o palmă grea turcilor de la Pinar Karsiyaka, o echipă considerată cu cele mai mari şanse de câştiga Eurochallenge. Pentru că aceasta victorie va scrie o noua pagină în istoria baschetului românesc. Şi cam aici se termina povestea ta. Pentru că noi, până atunci, trebuie să ne consolăm cu speranţele că Steaua o va opri pe Ajax din drumul spre finala Europa League, că Paulo Sergio va reuşi minunea cu CFR şi va trece de Inter, iar galacticele de la Vâlcea îşi vor gasi un adversar pe care să-l învingă în Champions League. Până când visele noastre vor deveni realitate, tu o să rămâi în continuare în anonimat şi o să te bucuri măcar de recunoştinţa fiului tău care imediat după succesul obţinut de Gaz Metan în meciul cu Pinar Karsiyaka a scris mare pe un site de socializare. “Ce meci, ce victorie ... Sunt mandru de tine tată!!! H