Vladimir Filat, ajuns premier într-o conjuctură istorică favorabilă, demonstrează cât de jos poate coborî o slugă a Moscovei. Din punct de vedere moral, bineînţeles.
Pentru că, din punct de vedere material şi social, acest personaj făţarnic a ajuns bine, chiar dacă, pentru asta, a trebuit să calce peste mormintele buneilor săi, peste idealurile neamului său şi şi-a părăsit şi nevasta. Pofta sa de putere, alimentată încă de pe vremea când slujea URSS ca grănicer KGB-ist, a transformat acest individ jalnic într-un instrument extrem de periculos al Kremlinului, în raport cu Uniunea Europeană şi România. Pentru că este şi foarte vulnerabil/şantajabil. Poate din cauza asta îl şi apreciază Baconsky.
Interesante sunt nişte articole mai vechi, din presa românească. Se vorbeşte în ele despre implicarea în traficul de ţigări transfrontalier, pe Prut. Un fel de Pod de Ţigări. În perioada respectivă, studentul Vlad Filat ar fi fost prins într-o reţea de trafic. Se mai spunea că ar fi intervenit SRI, care l-ar fi racolat. Cam greu de crezut, dar, dacă se dovedeşte că aceste informaţii sunt adevărate, nu e bine. Nu e bine, la nivelul …”chestore, nu e bine”.
Până se vor dovedi în instanţa aceste chestiuni, dacă se vor dovedi vreodată, e bine să privim spre ce a făcut premierul Vladimir Filat, mare fan-admirator al lui Vladimir Putin. În primul rând, prin vorba sa mieroasă, a păcălit ani de-a rândul Bruxellesul, Washingtonul, Bucureştii, Varşovia etc că e gata să îşi dea viaţa pentru idealurile europene, integrarea europeană şi adoptarea principiilor UE. De asemenea, s-a dat peste cap şi a “dughit” cât cuprinde ce l-au sfătuit, de-a lungul timpului, aliaţii din SUA.
Mă leşi, bre, Volodea Filat! Adică, una dughim, alta grăim? Sau, în loc de dughim, să tragem la papiroase tranfrontaliere, mai un Fluieraş, mai un Plugar, un MT, ceva? Că doar fratele mare, de la
