- Social - nr. 31 / 14 Februarie, 2013 O seara ca oricare alta. Iesisem la o plimbare, lasand bineplacuta tihna din casa, schimband TV-ul. Pe strada, tipenie de om, doar farurile unui bolid intersectau lumina de intalnire a altei masini grabite. Deodata, din incinta unei curti, tipete, vociferari si glasuri stridente. Fara sa stau pe ganduri, am intrat in acea curte, stiind ca acolo locuieste singur un om trecut bine de optzeci de ani. Doi tiganusi au intrat intempestiv peste mosul Lita in casa, unul tinandu-l de vorba pe seama vanzarii unei carute cu lemne de foc, ce o aveau cica cei doi, iar celalalt pe o usa laterala, ce dadea din hol, a inceput sa cotrobaie prin dulapurile si asternuturile bine pliate. Bietul om s-a prins de intentiile de a-l tine de vorba, prinzandu-l in flagrant pe hotul ce-i cotrobaia de zor casa. Fara sa stea pe ganduri, a inceput sa strige la hoti, sa iasa afara, mosul incercand sa-l ameninte pe cel ce vroia sa-i prade casa, pe cand celalalt intrus, ramas singur, a inceput si el, la randu-i, sa ia tinda la "purecat”, metodic, de la masa la dulap, de la blidar spre lavita si invers. Bietul nea Lita, vazandu-se prins intre cei doi hoti ca intre doi lupi hamesiti, care isi vedeau de indeletniciri, nu era mult ca, punand mana pe un cutit, sa-si faca singur dreptate sau, Doamne fereste, sa o pateasca mai rau, odata ce tabarau hotii pe dansul. Noroc de prezenta mea, auzindu-i glasul rastit, hotii, vazandu-ma, au luat-o la sanatoasa, pierzandu-se dupa coltul primei stradute, unde spuneau ca au caruta. Mergand dupa ei, am constat ca nemernicii nu aveau nicio caruta cu lemne, ci vroiau sa-l imbrobodeasca pe bietul om, sa afle unde-si tine banii, facandu-se nevazuti. Am format numarul de urgenta 112 si, nu dupa mult timp, a aparut masina Politiei, spunandu-le atat eu, ca martor, cat si nea Lita, de patania cu hotii care i-au calcat casa, descriindu-i