Progresele inregistrate in intelegerea si folosirea electricitatii au dat mereu prilej de spectacol lumesc si de meditatie transcendentala, numai ca, in timp, spectacolul lumesc pare sa fi invins la puncte meditatia transcendentala. In vreme ce jurnalele televiziunilor romanesti difuzau, cu remarcabil discernamant, stirea despre retragerea Papei Benedict al XVI-lea si informatii picante despre vestimentatia megastarurilor prezente la decernarea premiilor BAFTA, o alta veste facea inconjurul lumii: la cateva ore dupa ce Sanctitatea Sa si-a anuntat retragerea, un fulger a lovit catedrala Sfantului Scaun. Arcul electric s-a prelins din paratrasnetul lacasului papal in inimile si mintile mai mult sau mai putin credinciosilor care n-au pregetat sa vada in strafulgerare un semn dumnezeiesc al sfarsitului. Acum, la cateva zile dupa istoricele evenimente - festivalul cinematografic de la Londra, anuntul papal si subsecventa descarcare electrica - lumea, debusolata, inca nu stie la ce sa ia mai intai seama: la discursul papei, la trasnetul divin sau la costumatiile semizeilor celei de-a saptea arte? Chiar asa, ce au in comun Papa, fulgerul si filmele? Inca din cele mai vechi timpuri, oamenii au acordat electricitatii importanta cuvenita. In mitologia greaca, ne informeaza Perpessicius, in studiul Electricitate si literatura, publicat in primul volum al giuvaericalelor numite Mentiuni de istoriografie literara si folclor, il descoperim pe Phaeton, erou cu destin exemplar si electrizant, fiu al Soarelui, trasnit de Zeus pentru greseala de a fi pus Pamantul in primejdie in clipa in care s-a incumetat sa mane, fara a se pricepe, carul de foc al incandescentului sau tata. Fulgerat si prabusit in preajma insulelor Electride, necugetatul Phaeton fu plans cu lacrimi de chihlimbar de surorile sale, Heliadele, intre care si Electriona. Pentru a afla informatii mai bogate asupra acestei