Grup de turiste străine, admirând viitoarele exponate din Muzeul Culturii Romilor
Vestea că romii vor avea şi ei, în sfârşit, un muzeu numai al lor, s-a răspândit ca pojarul în sânul comunităţilor de profil din întreaga ţară. De la căldărari la spoitori şi de la gabori cu pălărie la ursari, toţi romii au lăcrimat cu duioşie, la gândul că, în sfârşit, vor avea şi ei unde să-şi ducă puradeii şi să le arate creaţiile artistice ale neamului lor. Deocamdată, nu ştim cum va arăta instituţia intitulată „Muzeu al Culturii Romilor”, dar le putem oferi iniţiatorilor proiectului câteva sugestii de organizare.
În holul muzeului, bunăoară, aş vedea o romă bătrână, stând turceşte pe cele zece fuste şi vânzând seminţe „de floare şi de bostan, băieţi”, cu un degetar. Dacă nu se găseşte romă bătrână, fiindcă majoritatea au plecat să ofere cetăţenilor occidentali introspecţii în viitor sau portofel, în hol ar putea fi instalat un tonomat cu seminţe de floare şi de bostan, având, în loc de butonul de zahăr, un buton de sare. Aşa, să mai spună cineva că romii sunt o etnie conservatoare, care nu se adaptează la progres!
Trecând mai departe, vizitatorul ar putea pătrunde într-un living uriaş, unde se află o mârţoagă costelivă, privind la o plasmă uriaşă pe care se difuzează ultimele informaţii privitoare la scandalul cărnii de cal din Marea Britanie. În dreptul mârţoagei, să se pună o plăcuţă: „Vă rugăm nu atingeţi exponatul! Este de decor, nu de haleală!” De aici, s-ar putea trece în sala dedicată Literaturii rome, sală având pe frontispiciu înscriul „Românii câţi sunt, de la Rom se trag”.
Faptul că domeniul literar este relativ neexplorat de etnie, aceasta fiind înclinată mai ales spre cultura orală, specifică folclorului strămoşesc, nu va constitui un impediment: în loc de cărţi s-ar putea pune, în rafturi, cornete cu file din romane şi creaţii literare celebre, cu