Directorul Ford România, Zoltan Brassai, a surprins săptămâna trecută într-o frază toată situaţia economiei româneşti: inginerii sunt mai prost plătiţi aici decât economiştii pentru că România produce puţin şi importă mult.

"În Germania în producţie se plăteşte mai bine decât în comerţ deoarece acolo se produce mai mult decât se vinde. În România comerţul este pe primul loc deoarece se vinde mai mult decât se produce, de aici şi diferenţele între salarii", a spus Brassai săptămâna trecută la ZF Live.

Cu alte cuvinte, firmele se adaptează contextului şi caută pe piaţa muncii mai mulţi economişti, oameni care să se ocupe de relaţiile comerciale, de identificat cele mai bune surse de achiziţii şi cele mai profitabile canale de vânzare şi să administreze profitabil conturile companiei, decât oameni care să se ocupe de producţie.

Inginerii, care transformă materialele în unelte sau direct în obiecte folositoare omului - fie acestea electrocasnice, maşini, computere sau mobile, fie acestea produse alimentare, sunt mai puţini căutaţi pe piaţa muncii.

De ce? Pentru că firmele îşi găsesc mai uşor desfacere pentru importuri, iar intrarea în producţie are bariere încă insurmontabile pentru capitalul local.

Nu întâmpător cel mai bogat om din România şi-a făcut averea din import de automobile şi participând la capitalul unuia din cei mai mari retaileri de pe piaţa locală.

Datele din "teren" sunt confirmate şi de cifrele macro.

Cu toată căderea economică din 2009, România a rămas net importatoare, cu deficite comerciale şi de cont curent de peste 5% din PIB. Pare puţin faţă de 12-13% în anii 2007-2008, dar limita acceptabilă, prudentă pentru o ţară care urmăreşte să aibă o relaţie echilibrată cu exteriorul este un deficit de cont curent de 6% din PIB.

Toate ţările urmăresc să fie pe excedent sau cu deficite comerciale cât mai m