Vă propun un circuit pe schiuri prin Alpii Dolomitici. Skipass-ul Dolomiti Superski e un card valabil pentru domeniile schiabile din jurul a 12 mari staţiuni. Cu vreo două sute şi ceva de euro adică, ai acces timp de o săptămînă la 450 de instalaţii de urcare care deservesc sute de pîrtii ale căror lungimi însumează nu mai puţin de 1200 de kilometri (pentru comparaţie, toate pîrtiile de pe Valea Prahovei, plus Poiana Braşov au circa 50 de kilometri). Bineînţeles că nu te poţi bucura de toate odată, aşa că, pentru moment, ne-am orientat către celebrul circuit Sella Ronda (Şaua rotundă), care ocoleşte un uriaş masiv de calcare dolomitice, asemănător cu cele din reclamele la Marlboro. Traseul de 42 de kilometri se parcurge în cîteva ore şi face parte dintr-un ansamblu de pîrtii legate între ele (ale căror lungimi totalizează 500 de km).

DE ACELASI AUTOR Bilbao şi alte neplăceri Strada mare şi fundăturile La Frumuşani - contactul dintre două lumi Dezvoltatorii Am plecat de dimineaţă din Selva, de pe Valea Gardenei, pentru a parcurge Sella Ronda în sens orar. Am pornit cu telescaunul de vizavi de telecabina care urcă la Ciampinoi. Soare şi minus opt grade, vreme perfectă pentru schiat. Pîrtiile nivelate peste noapte se întindeau în faţa noastră ca nişte coli de hîrtie nescrise. Netrezit bine, unul din noi şi-a luat la primele cristiane „îngheţata de dimineaţă“, adică o gură de zăpadă rece, în viteză, direct de la sol. Ne-am urcat într-o telegondolă uimitoare prin faptul că pe o parte avea numai cabine roşii iar pe cealaltă numai galbene. Părea o adevărată scamatorie. Înăuntru, pe banca din faţa noastră s-a aşezat un tip în formă de ou de Paşti, cu un costum albastru sclipitor. Îşi ţinea schiurile ca pe nişte scobitori. Ne-am întrebat răutăcios cu care faţă s-o fi dînd pe pîrtie. Altă dată ne amuzaseră patru italieni care vorbeau toţi deodată, în aceeaşi telegon