Ei mereu vor să plece de unde sînt, îţi zic. N-au stare. Noi, irlandezii, ne-am trezit cu ei pe cap primii. De fapt, au ajuns să aibă un imperiu mare pentru că aveau mereu chef de ducă. După ce s-a terminat Pămîntul, au intrat în criză. Nu mai aveau unde să se ducă. Aşa e şi cu UE, li se pare prea mică pentru ei.

Asta a fost o tiradă pe cinste, pe care mi-a ţinut-o la Dublin un fost diplomat irlandez. Irlanda era pe cale să preia Preşedinţia rotativă a Consiliului UE, şi omul medita, la un pahar de vin, la soarta UE. Englezii erau de vină cam pentru tot ce nu e bine cu UE şi cu Irlanda. Să fii într-un oraş care e o copie minusculă a Londrei şi să întîlneşti atîta spirit antibritanic – e amuzant. La urma urmei, cine îi înţelege pe englezi? Dacă şi irlandezii... Omul meu e mîndru că are un nume imposibil de pronunţat, şi ţine să precizeze că e dintre acei irlandezi care nu au nume englezeşti. Aşa am aflat şi eu că sînt două feluri de irlandezi: ăia cu nume neaoşe, şi ăia care nu înţeleg cum au ajuns ei să aibă nume englezeşti. În plus, continuă el, sînt convins că faza asta cu ieşirea din UE, fluturată exact cînd o să avem şi noi preşedinţia... Îţi zic: au făcut-o dinadins.

DE ACELASI AUTOR Cum e viaţa în marxismul corect implementat Să pîrjolim pămînturile prin noi înşine! Peisaj postapocaliptic cu presă şi proşti Unde duc eu mîna cînd aud de companii româneşti? În fine, marele discurs a fost ţinut. Un discurs major, atent pregătit – genul de adresare către lume care ar trebui să stabilească un nou curs, noi priorităţi. Adică genul de ieşire publică pe care şi-o permit politicienii de anvergură, şi lumea îi bagă în seamă. Şi asta pentru că vorbesc rar. De-asta n-ar putea „prezidenţiabilul“ Crin Antonescu să ţină un discurs major pe nici o temă, oricare ar fi ea. Dacă luni clămpăneşti la Antena 3, miercuri la Realitatea, joi înjuri RTV la telefon şi v