► Îl (mai) știți pe Aurel Moldoveanu? Cel mai penibil fiu al Vrancei? Cîntărețul de giga-nișă al cărui repertoriu e o dovadă-n plus că evoluționismul lui Darwin funcționează încă? Și care, din motive care frizează neîndoielnic psihiatria, e invitat periodic în emisiunea lui Brancu? OK. Atunci vă veți bucura mult să aflați că “Aurel Moldoveanu ia bătaie de la tatăl său și acum, la 45 de ani: «Mă altoiește cînd beau un pahar în plus»” (cancan.ro, 6 februarie).

Verdict: CORECT

În sfîrșit, un titlu just în Cancan. Și perfect meritat. Nădăjduiesc doar că ăl bătrîn (despre care cantautorul născut în comuna Bordești, județul Vrancea, mărturisește că “a fost un om dur la viața lui”) îl altoiește cum trebuie peste ochi. C-o sticlă de vin, o damigeană, ceva.

► Încă o dovadă că lucrurile se îndreaptă, în sfîrșit, într-o direcție bună: “Richard Clayderman a cîntat la Zoo pentru broaștele țestoase” (libertatea.ro, 7 februarie). Ce se-ntîmplă? Producătorii ultimului album al lui Clayderman, intitulat sugestiv Romantique, au opinat că noile piese ale pianistului de renume mondial sînt atît de senzuale încît le-ar convinge pînă și pe broaștele țestoase din Galapagos să se împerecheze. Deși era la mintea cocoșului că numai dinozaurii din Jurasic mai pot face sex pe muzica lui Clayderman, mini-recitalul s-a produs totuși, recent, la Grădina Zoologică din Londra. Previzibil, “animalele au părut impasibile la notele muzicale ale francezului”.

Verdict: LOGIC

Nu știu ce mă bucură mai mult: că pînă și broaștele țestoase o ard apatic pe acordurile leșinate ale lui Clayderman sau faptul că, în fine, romanticul artist francez (căruia nu i-a displăcut deloc experiența zoologică londoneză) pare a înțelege unde e locul său în istoria muzicii. Cu simpla deosebire că viața unei țestoase de Galapagos e de vreo 200 de ori mai mare decît posteritatea lui Clayderman