Se anunţă un an cu mize mari. Numirea preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – care, în ultima vreme, prin sentinţele date, i-a năucit pe unii şi, prin dosarele pe care le are pe rol şi care se apropie de final, creează panică în rândul altora, toţi sus-puşi. Numirea procurorului general al României şi a procurorilor-şefi ai D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. Modificarea Constituţiei, care ar putea conferi, şi formal, independenţă procurorilor, ceea ce, în concepţia unora, sună periculos de-a dreptul. Un rol important îl joacă, în toate aceste faze, C.S.M. Să fie ăsta motivul pentru care această instituţie, de fapt, membri ai săi au devenit, peste noapte, personaje indezirabile, cărora li se cere revocarea pe motive care fie nu au tangenţă cu legea, fie nu pot fi argumentate coerent? Ce spune, însă, despre aceste lucruri judecătorul Cristi Danileţ, membru al C.S.M., devenit şi el persona non-grata? Multe. Concluzia este, de fapt, un avertisment: „Dacă Justiţia nu poate fi controlată prin acţiuni de intimidare, prin presiune media ori atacuri politice, se va încerca modificarea legislaţiei”.
“Dezbaterea pe statutul procurorului a fost o diversiune”
Domnule Danileţ, de ce „fierb” C.S.M.-ul şi Justiţia – cel puţin asta este impresia din exterior –, după alegerea în funcţie a doamnei Oana Schimdt-Hăineală?
Pentru că, după ce ani de zile a fost ales în funcţia de preşedinte un judecător, acum a surprins pe mulţi faptul că un procuror a fost ales în această funcţie. Dar Constituţia permite ca preşedintele C.S.M. să fie ales şi din rândul procurorilor. Cu toate acestea, mai mulţi judecători au dezvoltat pe forumurile magistraţilor o reacţie negativă faţă de o astfel de alegere, pe considerentul că un procuror nu ar avea acelaşi statut ca un judecător sau că doamna Hăineală nu ar fi suficient de indicată pentru această funcţie.
