Pentru că educaţia în România e, de ani buni, supusă reformelor, schimbărilor, discuţiilor, blamată şi marginalizată, predestinată parcă eşecului fără cale de revenire, din ce în ce mai multe ONG-uri au început să se implice. Despre un (alt)fel de a percepe educaţia, despre cum mentalităţile tuturor celor implicaţi în sistem – fie profesori, elevi sau părinţi – pot schimba eternul discurs pesimist privind sistemul educaţional, am discutat cu Simona David-Crisbăşanu, coordonator al Proiectului „Zburd – Educaţie prin coaching“, „alchimistă“ în Asociaţia ROI.

V-aţi implicat de oarecare timp în spaţiul educaţional, încercînd o abordare inedită pentru ţara noastră – anume, educaţia prin coaching. Cum vedeţi, la ora actuală, şansa copiilor de a primi o educaţie de calitate în România?

Pentru cine vrea să vadă, sînt foarte multe iniţiative care indică schimbări în bine în educaţie, atît în sistem, cît mai ales în afara lui. Dar încă nu am atins masa critică pentru o transformare profundă şi reală. Dacă aş avea copii de dat la şcoală, nu ştiu ce-aş face. Sînt rare şcolile bune iar ce înseamnă bun e o altă discuţie. Pietrele de moară sînt salarizarea şi evaluarea profesorilor, precum şi programa şcolară. Ce e de făcut pînă va fi găsită o soluţie la aceste probleme spinoase? Stăm şi aşteptăm, sau facem ceva diferit, atît cît stă în puterea noastră – ca profesori, elevi, părinţi sau angajatori? Organizaţiile nonguvernamentale se implică, iar mii de copii beneficiază de programe utile şi interesante, dar nu e suficient. Vreţi să contribuiţi? Puteţi începe să contribuiţi în perioada 1-5 aprilie la orice şcoală din apropiere, la acea săptămînă dedicată, obligatoriu, activităţilor nonformale în toate şcolile din România. Este o iniţiativă foarte bună a Ministerului Educaţiei, care arată că, iată, lucrurile se pot schimba în bine, şi de sus în jos.

Cum aţi aju