● Însemnările unui nebun, de N.V. Gogol. Regia: Felix Alexa; cu: Marius Manole, Alexander Bălănescu; scenografia: Diana Ruxandra Ion. ArCuB.
Traseul profesional al lui Marius Manole conţine o cantitate uriaşă de spectacole. Tînărul care făcea senzaţie în spectacolul brăilean Drept ca o linie (2002), în regia la fel de tînărului Radu Apostol, a fost repede adoptat de artiştii independenţi şi spectatorii lor. Ani de zile a lucrat pe rupte în zeci de spectacole underground, cu diferite teme şi estetici, mai mult sau mai puţin generoase. A fost angajat la Teatrul Naţional din Bucureşti, dar a continuat să joace în show-uri independente sau ale unor teatre din provincie. E recunoscut faptul că Marius este un actor generos, care lucrează deopotrivă cu nume mari şi cu debutanţi. Generozitatea asta l-a determinat să joace foarte mult, ceea ce i-a adus experienţă, i-a şlefuit tehnica, i-a ascuţit intuiţia scenică şi gîndirea asupra personajelor, l-a făcut mai sigur (chiar şi în nesiguranţă, cînd asta era necesar unui personaj), fără să genereze, totuşi, o manieră interpretativă, fără să-i plafoneze curiozitatea sau energia.
DE ACELASI AUTOR Regresul progresului Balada mucegaiului urban Eternele neînţelegeri CNDB is back in town Generozitatea are însă şi revers. Uneori, oboseala a fost peste limita suportabilităţii. Acum cîţiva ani, Marius Manole a făcut naveta cu trenul timp de o săptămînă între Brăila, Timişoara (unde avea repetiţii) şi Bucureşti (pentru a juca spectacole). Gluma din respectiva perioadă era că, deşi a ajuns în Capitală, nu a avut timp să treacă pe acasă. Cobora din tren, mergea la teatru, juca, urca în alt tren. Ar fi de zîmbit (măcar), dacă n-ar fi adevărat şi nu l-ar fi costat o bucăţică de sănătate. Dar asta nu l-a schimbat. A lucrat la fel de mult şi a continuat să fie generos. Ceea ce lipsea din multiplele formule teatrale pe care Mano
