Patru ore de sport pe săptămână sună bine, dar nu şi în şcolile fără sală de sport, unde educaţia fizică se face pe coridoare sau la cantină.

Mai multe ore de sport pe săptămână e o propunere îmbrăţişată de inspectori şcolari şi de experţi în nutriţie sportivă. Cu toţii sunt de acord că tonusul elevilor va creşte, la fel şi performanţele lor intelectuale şi fizice. Tendinţa de îngrăşare a copiilor prea obişnuiţi cu calculatorul ar putea fi stopată dacă vor alerga mai mult pe terenul de sport.

Termenii discuţiei se schimbă însă când vine vorba de numărul profesorilor de sport, de salariile acestora, de multele şcoli fără sală de sport, de riscul ca programul elevilor să fie aglomerat.

În momentul de faţă, elevii din clase 1-7 fac două ore de sport obligatoriu, cei din clasa a 8-a fac 1-2 ore, în funcţie de şcoală, iar cei din 9-12 doar o oră pe săptămână.

Guvernul, Ministerul Educaţiei şi Ministerul Tineretului şi Sportului şi-au exprimat în mod repetat, în ultimele două săptămâni, intenţia de a aduce numărul orelor obligatorii la patru, la toate stagiile. Un proiect sau o expunere de motive nu există însă sau nu a fost făcut public până acum.

Argumentele din spatele acestei propuneri pot fi extrase dintr-un proiect mai vechi de pe site-ul Ministerului Educaţiei, referitor la învăţământul primar: „La nivel european, se constată acordarea unei atenţii sporite educaţiei fizice, prin alocarea unui număr mare de ore în ţări precum Franţa, Luxemburg, Ungaria, Germania, Slovenia, Austria (cel puţin 3 ore pe săptămână). Creşterea numărului de ore de educaţie fizică reflectă importanţa care trebuie acordată sănătăţii şi dezvoltării fizice armonioase a tinerei generaţii, tot mai preocupată de tehnlogia digitală, în detrimentul sportului şi mişcării în aer liber.“

Deşi lăudabilă, comparaţia cu state vestice aduce însă în discuţie şi fapt