Social-democratii romani sunt patrunsi de adanca simtire patriotica, infractorul politic Adrian Nastase se pregateste sa revina in lupta, deoarece este aproape nemuritor. Imunizat.
Patriotica, deoarece cu un glont al tristetii in inima toti sunt datori, iar ceea ce nu te ucide te face mai puternic. Patriotica, deoarece in numele patriei mititele, ca odinioara Iuliu Maniu, Adrian Nastase s-a lasat tarat in jocul razbunarilor, curajos, acceptandu-si (minus episodul "Glontul") soarta.
Imi spun unii ca doua treimi din PSD asteapta cu sufletul la gura decizia magistratilor de a-l lasa la vatra damboviteana pe guru. Prin partid se discuta deja daca Nastase va reocupa functia de presedinte al Consiliului National, dar multi sunt convinsi ca nu are nevoie. Indiferent de formalitati, galoanele le poarta in inima.
Nu-i contest domnului Nastase calitatile de lider, eruditia (desi, asa cum spunea Doru Buscu la "Jocurile de putere" ale lui Rares Bogdan, daca in opt luni a scris trei carti, in interesul literaturii de specialitate este sa ramana acolo unde este), simtul esteticii politice, retorica, este unul dintre putinii cavaleri ai interesului pentru putere care au umor.
Dar nu despre asta discutam aici, ci despre ipocrizie. Incremeniti in proiect, socialistii nu pricep ca daca vremurile se schimba inseamna ca au decis oamenii astfel. Iar Romania, ca joaca Monica Macovei sau Viviane Reding la interceptie, trebuie sa purceada la saltul calitativ.
De ce ar face-o? Pentru ca un fost premier formal vorbind (si justitia presupune o astfel de maniera de abordare) a fost stampilat "penal" cu acte, ca un fost vicepresedinte de Senat, un motan, turna la Securitate tot cu acte, ca avem parlamentari care nu-si vor pierde mandatul in ciuda unor condamnari cu acte, ca vom avea parlamentari care, in ciuda actelor ce le atesta incom
