PDL pare un partid fără nicio cauză, fără nicio direcţie şi fără lideri în adevăratul sens al cuvântului, iar anunţul candidaturii Elenei Udrea la preşedinţia PDL nu schimbă lucrurile.

Preşedintele Traian Băsescu a încercat în ultimii ani să ţină în mod forţat partidul pe o direcţie reformistă, incluzând în prima linie a PDL tehnocraţi care şi-au dovedit competenţele în afara politicii: fosta ministră a Justiţiei, Monica Macovei, politologul Cristian Preda, foştii diplomaţi Toader Paleologu, Teodor Baconschi şi Sever Voinescu. Proveniţi din aşa numitul grup al “intelectualilor lui Băsescu”, aceştia au încercat să aducă în partid doctrina neoconservatoare, etica politică, standardele europene pentru departajarea politicienilor corecţi de cei corupţi sau cu probleme de imagine. Cu excepţia lui Toader Paleologu, care şi-a cucerit locul, mai degrabă pe baza umorului, decât a principiilor politice, ceilalţi au fost marginalizaţi cu metodă: pentru că n-au crescut în PDL, pentru că nu şi-au început cariera lipind afişe, pentru că nu respectă disciplina de partid sau pentru că nu înţeleg “centralismul democratic” enunţat de Lenin acum mai bine de 100 de ani şi preluat de toate partidele româneşti, ca un fel de tradiţie autohtonă. Vladimir Ilici Lenin descria “centralismul democratic” ca fiind un mecanism care permite “discuţii libere”, dar obligă la “acţiune unitară”, altfel spus după deliberări “libere”, membri partidului trebuie să respecte şi să susţină deciziile finale în mod “unitar”.

Din acest punct de vedere cei mai mulţi din grupul “intelectualilor lui Băsescu” nu s-au calificat, dar nici n-au ştiut sau n-au fost interesaţi să-şi atragă de partea lor militanţii PDL, cei care susţin organizaţiile teritoriale.

Preşedintele a încercat în ultimii ani să-şi găsească un urmaş în stilul său cazon, aruncându-i rând pe rând în arena pe cei aleşi: la începu