"Când iubeşti pe cineva, lasă-l să plece", spune lumea. Să ZBOARE, o zice Joan Baez, în cântecul de mai jos. Şi într-o limbă pe care vă invit s-o ghiciţi.

Vi s-a întâmplat sa fiţi nevoiţi a lăsa să plece pe cel/cea pe care îl/o iubeaţi? Mie, da. Şi, altă dată, să fiu lăsat să plec. In primul caz, nici acum nu ştiu dacă mai era iubire, sau rămăsese doar obişnuinţă, dupa patru ani împreună. In al doilea caz, am optat să plec pentru ce n-am vrut să înţeleg o viaţă: dragostea nu rezolvă tot.

Pune doi oameni diferiţi într-o relaţie: poate îşi vor mai armoniza unele diferenţe, dar ce îi desparte rămâne acolo. Şi, oricâtă dragoste i-ar lega, dacă ce îi desparte se dovedeşte mai puternic decât ce îi uneşte, atunci se aude tremurat de aripi . Şi atunci trebuie ca unul să îl iubească atât de mult pe celălalt, încât să îl lase să zboare.

Eu aşa zic. Voi ce ziceţi?

Pană (sic ;)) imi spuneţi sau povestiţi, uite (poate) cel mai frumos cântec despre iubire şi libertate. Mai întâi muzica:

apoi versurile:

Dacă i-aş fi tăiat aripile,

Ar fi fost a mea,

N-ar mai fi plecat

Dar atunci

Nu ar mai fi fost o pasăre,

Iar eu,

Eu o pasăre iubeam

Cântecul a fost compus de un "oarecare" Mikel Laboa, un cineva pe meleagurile lui. A avut şansa a zbura până la urechea lui Joan.

Dar în ce limbă e? V-am invitat s-o ghiciţi, dar nici eu nu cred c-aş fi reuşit din prima. Aşa că, rugându-vă să nu daţi click pe cuvântul "aici", vă dau ca indiciu patru ţări. Apoi vedeţi voi dacă aţi pus bine limba pe hartă :)).

Apoi, fie că aţi ghicit au ba, vă aştept cu drag să-mi împărtăşiţi gânduri şi amintiri despre dragoste. Şi despre zbor.