Vă spun ceva, dar să nu rîdeţi: relativ recent l-am visat pe Karl Marx!

De regulă, un bărbat poate avea – şi chiar e indicat să aibă – şi vise ceva mai frumoase şi mai epilate decît cele care-l implică pe acel bărbos. Dar staţi să vedeţi, că nu v-am spus tot: curiozitatea faptului de a-l fi visat pe Marx nu e întrecută decît de contextul în care l-am visat! Se făcea că vorbeam cu el despre... despre... ia să văd cine ghiceşte... nimeni?... nimeni?... despre parfumuri!

A discuta cu Karl Marx (fie şi într-un vis) despre parfumuri e o chestie curat-murdar oximoronică – majoritatea biografiilor personajului spun despre el că nu prea iubea nici măcar apa şi săpunul; de unde deducem că mirozna care-i plutea prim-prejur nu era una foarte agreabilă. Concret, nu mai ştiu ce-am vorbit cu Marx în acel vis. În schimb, vă propun o scurtă divagaţie istorico-politico-artistică despre parfumurile din jurul dvs.

DE ACELASI AUTOR Iron Man 3, dna Merkel şi dl Băsescu Despre cum am stat cu picioarele pe Zid Salonul cărţii parizian şi drogaţii Occidentului (şi ai noştri) O propunere de fracturare a Facultăţii de Istorie Din păcate, puţini oameni ştiu că parfumurile pe care le folosesc spun despre ei mai multe decît îşi pot imagina. Mai multe decît sunetul de la telefon şi mai multe decît pantofii din tălpi. Parveniţii îşi aleg parfumurile după marcă sau preţ, cînd de fapt singurele lucruri ce contează aici sînt pielea şi personalitatea. Pe unii oameni îi caracterizează parfumul de pe ei, pe alţii îi caricaturizează. Fiind o problemă de gust, preferinţele sînt subiective; dar mirosul, fiind unul dintre simţuri, are în el şi o notă de obiectivitate, dictată de evoluţia speciei: la origini, strămoşul strămoşilor noştri va fi fost capabil să facă în nări diferenţa dintre carnea proaspătă şi carnea stricată; cel care n-a făcut acea diferenţă s-a curăţat; din acest motiv,