Pentru Europa, intrată de multă vreme într-o criză identitară, acest acord va fi, potențial, mult mai important decât pentru SUA. ---- De indata ce Barack Obama a menționat, in discursul sau despre starea națiunii, începerea unor negocieri cu UE in vederea creării „celei mai mari piețe comune din lume", Comisia Europeană a facut cunoscut, la rândul ei, ca își acordă doi ani inainte de a ajunge la un acord gata sa fie semnat. Ambii giganți comerciali, SUA si UE, se confruntă nu doar cu criza, dar si cu emergența concurentei altor puteri economice. Un acord transatlantic ar întări poziția ambelor blocuri, ducând la un soi de „NATO economic", formulă lansată in decembrie de Hillary Clinton. Un asemenea acord ar suprima ultimele bariere comerciale și tarifare de o parte si de alta a Atlanticului. La urma urmei, tot negocierile intre SUA si UE au dus si la fondarea Organizației Mondiale a Comerțului (OMC). La fel, se anticipeaza crearea a zeci de mii de noi locuri de munca. Volumul schimburilor transatlantice reprezintă 30% din comerțul mondial. Rămân insa foarte mari probleme potențiale, prevestitoare de conflict. Europa interzice comercializarea pe teritoriul țărilor membre a cărnii de animale tratate cu hormoni sau a organismelor modificate genetic (OMG), larg comercializate si consumate in Statele Unite. „Cea mai mare piață comună din lume" ar putea cu greu sa funcționeze păstrând asemenea interdicții. Europenii au la rândul lor sectoare protejate, precum in Franța agricultura sau cinematografia. Cinematografia fusese de altfel unul din principalele obstacole in calea fondării OMC, întrucât SUA voiau ca tarile UE sa înceteze subventionarea sectorului cinematografiei, considerat în SUA o marfă ca oricare alta. Europenii au obținut in cele din urma ceea ce a rămas numit „excepția culturală". Pentru Europa, acest acord va fi, potențial, mult mai important