Anul 2013 a adus o nouă tactică la PD-L Arad. Aruncă în faţă tot felul de anonimi, de yesmeni, care să scoată cu mâna din foc castanele fierbinţi de care ar trebui să se ocupe micul Gheorghe Falcă, conflictualul şef al Aradului. Acest tertip a fost copiat de la PSD (semn că la PD-L e pană de idei), care l-a folosit în campania pentru parlamentare, pentru a nu expune candidaţii unor războaie inutile cu cei de la ARD. Spre deosebire de PSD însă, la PD-L sunt scoşi în faţă tot felul de amatori sau oameni cu probleme de imagine, care mai mult se fac de râs decât să ajute partidul cu ieşirile lor.
Zilele acestea am avut parte de două atacuri „mortale“ din partea PD-L, cu doi consilieri locali pe post de cozi de topor. A ieşit mai întâi pieţarul Florin Mariş, care s-a luat de deputatul Flavius Măduţa, de care se ascundea în campania electorală când acesta din urmă ajungea în Piaţa Mioriţa. Mă îndoiesc că Florin Mariş a fost în stare să scrie comunicatul cu pricina. De fapt, chiar mă întreb dacă domnul Mariş, despre care n-am auzit decât bârfe referitoare la activităţile sale din pieţele Fortuna şi Mioriţa, chiar ştie să scrie. Mariş preia ideile micului Gheorghe Falcă, cel care nu mai are curajul dezbaterii (prietenii ştiu de ce), şi speră să îi sperie pe cei de la USL, pe care-i acuză că nu fac treabă în locul stăpânului său, adică nu asfaltează străzile din Arad.
Dacă Mariş mai are o scuză, că e „biban“ în politică, un mare semn de întrebare apare atunci când consilierul municipal Ovidiu Moşneag acceptă să i se pună numele pe comunicate care conţin imbecilităţi. Mă îndoiesc, cunoscându-l pe Ovidiu Moşneag, că i s-a micit într-atât IQ-ul încât să-l acuze pe Căprar că nu se pricepe la afaceri, când el însuşi a dat-o de gard cu Aeroportul, unde este director comercial, iar în patru ani instituţia s-a dus în cap tocmai datorită lipsei contractelor cu compan
