Nu, nu vreau să îndemn la vreo revoluţie – mi s-ar părea ineficientă, ca şi toate celelalte care au avut loc (iar „ineficienţa“ e cel mai mic reproş care li se poate aduce...). Vreau doar să atrag atenţia asupra unui proces extrem de interesant, a cărui miză e – dincolo de obiectivele sale specifice – demonstraţia că ideea de „cetăţean european“ nu e doar o vorbă goală din masivele Tratate ale UE.

DE ACELASI AUTOR "Constat o efervescenţă a inteligenţei tinere..." Încredere în forţa individului Există în continuare o mare densitate de talente native... Deschiderea către diversitate se face privind dinspre o anumită cultură S-a lansat de curînd o iniţiativă bazată fix pe Tratatele cu pricina: Iniţiativa Cetăţenească Europeană pentru Pluralism în Mass-Media. Începe să vă sune deja plicticos şi cam tehnic? Aveţi puţintică răbdare, căci ne priveşte pe toţi. Stufoasele Tratate despre care vorbeam (plus întreaga retorică despre „Europa cetăţenilor“) conţin o procedură (cam complicată, dar nimic nu-i uşor) prin care cetăţenii europeni pot fi la baza unui act normativ. Dacă într-un an se obţin un milion de semnături ale cetăţenilor din cel puţin şapte ţări ale Uniunii, se poate propune Comisiei Europene adoptarea unei directive pe o anumită temă. În cazul de faţă, tema este asigurarea independenţei şi pluralismului în mass-media europeană (detalii, aici: mediainitiative.eu). Într-un articol publicat pe cursdeguvernare.ro, Ioana Avădani (directoarea Centrului pentru Jurnalism Independent) spune că este vorba despre patru direcţii în acest proiect care „vrea să apere presa europeană de interesele politice şi economice care ciuntesc libertatea editorială şi abat presa de la principalul ei beneficiar, interesul public: a) măsuri legislative eficiente pentru evitarea concentrării proprietăţii în mass-media şi publicitate; b) garantarea independenţei organismelor de reg