Nemaiavînd ce face prin politica naţională în afara unor hîrîieli cu numirea procurorilor şefi, Traian Băsescu s-a întors plin de energie către PDL. În sfîrşit, conflictul cu Vasile Blaga, practic cu aparatul clasic al PDL, a izbucnit pe faţă. Ceea ce era şi logic: pînă acum, miza puterii a forţat o tăcere scrîşnită din partea ambilor, dar faza asta s-a terminat. Cum am văzut în atîtea rînduri, pierderea puterii le face bine politicienilor: îi face mai sinceri, dacă nu cumva şi mai inteligenţi.

Acum, deci, războiul a devenit total. Odată cu acuzaţiile preşedintelui că Blaga “a fesenizat” şi “pedesizat” PDL şi că încearcă să îşi aranjeze în culise realegerea în fruntea partidului (de parcă ar fi primul care ar face asta), e clar că Băsescu încearcă să cîştige preşedinţia PDL printr-un interpus, cum a fost şi Boc. Nu prea mai există cale de întorcere şi, logic vorbind, s-a deschis calea către scindarea PDL.

Aripile lui Băsescu din PDL sînt în principal două, cea din jurul Elenei Udrea, pe care n-a uitat să o promoveze nici acum, şi “intelectualii”. Dificultatea însă nu e doar să le pui alături pe Monica Macovei şi Elena Udrea (ar fi şi ăsta un moment savuros) sau să împaci cine ştie ce concepţii politice sau gusturi intelectuale, ci ar fi că reformiştii au dovedit înainte că nu prea pot sau vor să negocieze. Dacă puteau, nu erau acum pe maginea extremă a partidului.

Sigur, nimic din toate acestea nu e senzaţional, nici măcar eventuala scindare a PDL, dar declaraţiile preşedintelui conţin un mănunchi de paradoxuri care au importanţa lor şi acum şi pe viitor. De exemplu acuzaţia că Blaga a pesedizat PDL-ul. Poate că da, dar există un alt model viabil de partid mare de guvernare decît acela de partid foarte bine înfipt în teriotoriu şi în administraţie şi lucrînd îndeaproape şi eficient cu interesele economice, în beneficu reciproc?

Propria experi