O întrebare care are un răspuns simplu şi evident, apoi altul, mult mai complicat. Primul răspuns, cel din zona evidenţei, este că aliaţii noştri fac parte din structurile în care suntem integraţi, UE şi NATO.

Numai că fiecare dintre statele noastre partenere, în afara obligaţiilor şi privilegiilor date de aparteneţa la cluburile acestea, a încercat, unele de secole, altele de decenii, să-şi construiască cu minuţie şi alte sisteme de alianţe şi cooperări. Deschizând porţi către alte spaţii, creând cu foarte mare atenţie legături economice, unele deosebit de ample, care nu sunt nicidecum complementare angajamentelor europene sau trans-atlantice. Suntem într-un moment al evoluţiilor geo-politice, în contextul marii crize economice, în care jucătorii caută reechilibrarea vechilor relaţii de putere în căutarea unor noi spaţii de expansiune, descoperind sau redescoperind zone de influenţă.

Un exemplu perfect îl constituie Commonwealth, organizaţia creată pe ruinele Imperiului Britanic, acum într-atât de viabilă şi ofertantă încât se constituie chiar, în opinia multor analişti, drept o alternativă rezonabilă în cazul în care, în urma referendumului de anul viitor, Marea Britanie s-ar decide să părăsească Uniunea Europeană.

De partea cealaltă, avem Organizaţia Internaţională a Francofoniei cu 77 de state membre, cea mai importantă pe plan mondial după ONU. Subiectul francofoniei a părut să ne intereseze la maximum atunci când, in septembrie 2006, Bucureştiul organiza Summitul organizaţiei şi noi ne-am decis să investim enorm, redescoperind cu mare entuziasm virtuţile gintei noastre latine şi tradiţiei şcolii de limbă franceză.

Aşa că am pus la dispoziţie tot ce ştiam mai bun (Palatul Parlamentului+dansuri populare+pişcoturi+şampanie+discursuri politicieni+angajamente prietenie veşnică+....). Ce s-a ales de toate astea? Ce bănuiţi, adică cam nimic, di