- Cultural - nr. 32 / 15 Februarie, 2013 In cartea sa "Povestiri filozofice din lumea intreaga”, JeanClaude Carriere ne spune ca un om suferea de toate bolile. Avea toate simptomele, iar viata lui nu era decat suferinta si spaima. Ce boala avea? Nici macar nu stia. Ce-l durea? Capul, salele, burta, ficatul? Imposibil de spus. Tot trupul lui era o suferinta. In cele din urma, un medic bun i-a pus un diagnostic precis. Era o boala incurabila, cu un singur deznodamant – moartea. In mod straniu, de indata ce-a aflat diagnosticul, bolnavul s-a simtit usurat. I-a multumit medicului si a inceput sa-si cheme prietenii, pe care nu-i mai intalnise de ani de zile, sa stea la taclale, sa bea si sa rada impreuna cu ei. Unul dintre acestia l-a intrebat cum se explica noul lui comportament. - E foarte simplu, i-a raspuns omul. Pana acum, aveam toate bolile. De acum inainte, nu mai am decat una. Fiertura de glicine De la acelasi scriitor, mai aflam ca un taran credincios avea o incredere totala intr-un calugar care traia izolat intr-o pestera de pe munte, mai departe de sat. Cand taranul avea o problema, oricat de mica, un copil bolnav, o recolta aflata in pericol, urca la pestera si ii cerea sfatul pustnicului, care indiferent de intrebare, ii raspundea. Intr-o dimineata, taranul si-a cautat calul prin tot satul. Zadarnic, animalul disparuse, si fara el orice lucrare agricola devenea imposibila. Taranul a urcat la pestera calugarului si i-a spus ce patise. Pustnicul s-a gandit indelung, pret de cel putin jumatate de ceas, in tacere. Apoi, i-a spus taranului: - Bea o fiertura de glicine. (copacei ornamentali agatatori) - Cine? Eu? - Da. - Dar cum o sa ma poata ajuta asta? Mi-am pierdut calul! La ce foloseste sa beau fiertura? Cuviosul a refuzat sa mai vorbeasca si a intrat in chilia lui. Taranul a coborat in sat. Nevasta i-a spus ca rezerva de glicine se terminase. Se mai