Furnizorii de medicamente privați din România nu mai livrează temporar citostatice. Potrivit mai multor negații transmise pe adresele spitalelor județene din România, distribuitorii privați de medicamente nu mai livrează anumite cistostatice de bază către aceste unități spitalicești, motivul invocat fiind absența temporară a stocurilor. Situația este generală în România, însă presiunea pe piață pare, cel puțin deocamdată, lipsită de logică. Cerere există, Guvernul a alocat sume importante de bani pentru achiziționarea de asemenea medicamente, dar, cu toate acestea, distribuitorii continuă să transmită negații către unitățile spitalicești.
Ce se întâmplă de fapt cu citostaticele?
O explicație rațională ar fi că producătorii externi de citostatice încearcă să forțeze creșterea prețurilor și să obțină avantaje de vînzare pe o piață a medicamentelor nu lipsită de probleme. E o explicație ce ține, în primul rând, de logica vânzarilor: dacă oprești vânzarea unui produs pe piață, poți impune ulterior condiții avantajoase de distribuție, inclusiv un preț mai ridicat, iar pagubiții sunt de fapt beneficiarii direcți, adică spitalele și bolnavii.
Adevărata problemă ține de spargerea monopolului anumitor distribuitori. În România există circa 5-6 distribuitori de citostatice, cu toții privați, dar nici unul care să aducă o gamă completă. Practic, fiecare distribuitor aduce câte un număr limitat de citostatice, deținând astfel, un veritabil monopol în domeniu. Dacă unul dintre distribuitori care aduce de pildă Endoxan nu poate satisface cererea internă, Endoxanul va dispărea de pe piață și deci, spitalele vor inta în criză de Endoxan până când distribuitorul va relua distribuția medicamentului respectiv.
Cine deține soluția?
Această situație nu poate fi remediată definitiv decât într-un singur mod: înființarea unui distribuitor național de medicament
