(Apărut în Dilema veche, nr.261, 18 Feb 2009)
Sf. Valentin a lansat, printre altele, industria inimilor. Pe toate tarabele poţi vedea inimi mici, roşii şi pufoase, eventual cu ochi, mîini şi picioare. Căni în formă de inimă sau doi ursuleţi sărutîndu-se pe una. Inimile se zoomorfizează, devenind un soi de animăluţe prietenoase ce pot fi dăruite oricui (pornind de la traducerea literală a expresiei "a-ţi da inima din piept"), dar şi pe care le poţi mîngîia şi cocoloşi alături de alţi pluşaţi. "Dumnezeu ne-a dat două picioare să mergem, două mîini să ţinem, doi ochi să vedem, două urechi să auzim, dar de ce ne-a dat o singură inimă? Pentru că pe cealaltă i-a dat-o altcuiva ca tu să o găseşti" (tagally.com). Aşa sună un posibil SMS de Sf. Valentin de pe un site specializat în aşa ceva. Fraza de mai sus nu e, nici pe departe, singura ce are inimile drept protagoniste, dar am ales-o pentru simplitatea ei ce mimează o logică perfectă: îmi aminteşte de întrebările adresate de Scufiţa roşie Lupului-bunică, doar că, aici, avem înregistrate doar răspunsurile la ele. Şi nu oricum, ci în cheie idilică, cu titlul de adevăr absolut. Odată ce l-am citat pe Dumnezeu, nu poate fi decît ceva incontestabil.
Povestea cu luatul lucrurilor ad litteram continuă, de astă dată cu accentul pe partea concretă, practică: "Creează o inimă mare (din pînză roşie şi multă vată). După ce ai terminat, ataşează-i două mîini lungi făcute din acelaşi material. Aşază inima pe pat în dormitor cu braţele larg deschise şi ataşează şi un bilet cu mesajul “Atît de mult te iubescă”. Cînd vine acasă, spune-i că astăzi este o zi specială. Spune-i că îi vei oferi inima ta. Mergeţi în dormitor şi arată-i surpriza" (buzznet.ro). Indicaţiile de mai sus aparţin unui site cu sugestii de cadouri pentru "sărbătoarea iubirii".
Dacă inima confecţionată manual, home made, intră încă în categoria blîndă,
