Rabindranath Tagore, Gora,

traducere din limba engleză de Henriette Yvonne Stahl,

prefaţă de Liviu Bordaş,

cronologie de Bianca Burţa Cernat,

2 volume, (Biblioteca pentru toţi),

Jurnalul Naţional, 2012.

Două traduceri recente din Kipling şi Tagore, ambii premianţi Nobel de la începutul secolului trecut, când problema schimbării în relaţiile indo-britanice încă atrăgea atenţia, ar putea fi citate ca ipostaze diferite ale „orientalismului”, termen prin care Edward Said desemnase prejudecăţile europenilor faţă de Orient – dar şi, totodată, pentru combaterea acestei teorii.

Kim de Rudyard Kipling, unul dintre cele „o sută de romane ale secolului XX” şi dintre foarte puţinele care au aceeaşi valoare atât pentru copii, cât şi pentru cititorii maturi – o vreme uitat după al Doilea Război Mondial, cu expediţiile de căutare a „originilor ariene” în Tibet – străluceşte prin trei puncte de greutate: aventura, drama şi exegeza mistică. Acţiunea palpitantă (e un roman de spionaj din perioada Marelui Joc, a conflictului dintre Rusia şi Marea Britanie, cu situare temporală între al doilea şi al treilea „război afghan”, la sfârşitul secolului al XIX-lea), atmosfera multiculturală, stilul şi portretele de personaje atrag atenţia asupra unei lumi a superstiţiilor, poveştilor, marilor religii. Kim, fiul unui soldat irlandez şi al unei mame albe sărace, amândoi morţi pe când abia se născuse, creşte ca mic indian, petrecându-şi copilăria în mediul picaresc din Lahore (după modelul copilăriei lui Kipling, care până la 6 ani, când a fost trimis pentru o vreme în Anglia, trăise printre indigeni). Poartă la gât, ca pe o amuletă, câteva documente rămase de la tatăl său şi pleacă în căutarea unui fantomatic „taur roşu” prevestit de acesta. Pe drum se împrieteneşte cu un lama tibetan, şi el în căutarea unei ţinte legendare: Râul Săgeţii, pu