Francine Nziyonsenga, portarul naţionalei Rwanda, cere azil politic în România. Ea se pregăteşte cu CFR Timişoara şi spune că, dacă se va întoarce în ţara sa, fie va fi ucisă, fie va sta toată viaţa în închisoare

Francine exclude o întoarcere în ţara natală, Rwanda

Portăriţa e ajutată mult de colegele de la CFR Timişoara

Francine Nziyonsenga (27 de ani) a fugit în urmă cu un an din Rwanda, lăsându-şi în urmă fraţii şi amintirile unor crime a căror cruzime e greu de imaginat în lumea civilizată. Cu ajutorul ONU, a ajuns în Belgia, apoi în Bulgaria, de unde a venit, cu trenul, în România. Trăieşte de cinci luni şi jumătate în ţara noastră, nu are niciun act şi speră să obţină în curând dreptul de şedere în România. Avantajul ei este că echipa de fotbal feminin CFR Timişoara, alături de care se antrenează de câteva săptămâni, vrea s-o legitimeze. Francine şi-a petrecut adolescenţa în tabere de refugiaţi din Rwanda, însă provine dintr-o familie de intelectuali. Mama ei a fost medic psihiatru în cel mai mare spital din Rwanda, iar ea a studiat psihologia.

"Au împuşcat-o pe mama în faţa mea!"

Îi e foarte greu să-şi deschidă sufletul în faţa reportofonului şi a camerei de filmat, repetând că nu vrea să cerem detalii despre modul în care mama şi sora ei cea mare au fost omorâte. E vorba de o scenă la care ea a fost martoră când avea doar nouă ani. "Mama şi sora mea au căzut victime ale genocidului din 1994. Rebelii din tribul Hutu le‑au împuşcat în faţa mea! Nu mă întrebaţi cum am scăpat, pentru mine e ca un miracol. Probabil m-au lăsat în viaţă pentru că eram încă un copil", spune portarul din Rwanda despre clipele de groază pe care le-a trăit în urmă cu 19 ani.

A fugit în Congo cu tribul rival!

Imediat după tragedie, Francine a fugit în Congo alături de fraţii ei, împreună cu un grup de oame