Aflăm azi din România Liberă, care preia ştirea de pe hotnews, că Religia rămâne parte a trunchiului comun ȋn noul proiect de plan-cadru al ȋnvăţământului primar. Elevii sunt ȋnscrişi „din oficiu” la Religie din clasa pregătitoare până ȋn clasa a XII-a. Deci un sistem de opt-out, o libertate oarecum iluzorie de a alege. Este ceea ce Sunstein şi Thaler ar numi, aparent oximoronic, „paternalism libertarian.” Statul alege o opţiune pentru cetăţeni, opţiune pe care o consideră preferabilă, dar le dă teoretic libertatea de a o schimba. În general, majoritatea va rămâne, din inerţie şi/sau comoditate, la opţiunea respectivă. Pe deasupra şcolile româneşti nici nu dau ȋntotdeauna dovadă de prea multă flexibilitate. Religia e opţională deci, dar nu prea.

Nu mai discut acum absurditatea programei (proiectul pentru clasa pregătitoare ȋl găsiţi aici). Tocmai pentru că programa riscă să devină – ȋn funcţie de cei care o pregătesc – de-a dreptul ridicolă, tocmai fiindcă orele de religie riscă să se preschimbe – ȋn funcţie de profesor – ȋn ore de ȋndoctrinare, cred că religia ar trebui ȋnlocuită cu o istorie comparată a religiilor care să includă şi istoria creştinismului. Pe deasupra, din moment ce ȋntreaga civilizaţie occidentală stă sub influenţa culturii greco-romane şi a iudeo-creştinismului, cred că orice cetăţean ar trebui să ştie ce conţine Biblia şi să ȋnţeleagă diferenţele ȋntre confesiunile şi religiile globale tocmai pentru a avea o idee cât mai clară despre lumea ȋn care trăieşte.

Ori o bună parte dintre români tocmai problema asta o au: se consideră credincioşi, dar demonstrează o ȋnclinaţie către planul superstiţios şi o lipsă de cultură religioasă tot mai ȋngrijorătoare. Iar Ministerul Educaţiei ţine cont ca de obicei cu cinism de realitatea românească, şi ȋnchide din nou un cerc vicios jucându-se cu libertatea individuală şi picurând ȋncă un strop de