Traian Băsescu a semnat un acord de coabitare cu Ponta, dar nu a avut niciodată așa ceva cu Blaga, Berceanu sau Videanu. Blaga e bătrînul camarad care nu s-a repezit niciodată să-i umple paharul, iar asta nu doar pentru că era prea preocupat să-l golească și el pe-al lui, ci pentru că se știu din vremurile în care se jucau cu un procent foarte mic în țărîna politicii românești.
Pe-atunci se vedeau la terasele din Cișmigiu mînați de aceleași vise politice și aceeași poftă nestăpînită de alcool. Dar ceva n-a mers, mai exact Vasile nu și-a făcut acel implant care le permite pedeliștilor să dispară în parchet dacă uitătura șefului o cere și poate că a vrut să fie coleg cu cineva care nu are colegi, ci subordonați. Băsescu nu a avut niciodată parteneri sau aliați, a avut doar scule și curve politice care-și urmăreau propriul interes, chiar dacă din cînd în cînd, pentru igienă, trebuiau să facă gargară cu Mr. Musculo. Ca peste tot, veți spune.
Aliații lui Băsescu au fost întodeauna obedienții, lătrăii de serviciu care fac pe intelectualii de dreapta pentru o ciorbă mîncată la Paris și femeile. Mai ales femeile. Harnice și neobosite, de la Mantale și Boagiu, pînă la Sulfina Barbu, Anastase și Macovei, ele și-au rupt cămeșele și l-au apărat cu sînii goi. Ele i-au lins rănile în vreme ce alții se limitau la a-l pupa în fund cu demnitate. Între ele, ca într-un culcuș, tolănită pe teancuri de bani, a tors dintotdeauna Elena Udrea. Ea și-a atras și cele mai multe mîngîieri din partea stăpînului. Într-adevăr, avea nevoie de afecțiune, dar nu pe cît avea de protecție. Pentru că Elena Udrea nu înseamnă numai Elena Udrea. Mai înseamnă Dorin Cocoș (unul în actele căruia Elena figurează la capitolul "din vînzări anterioare") și parcările din București, înseamnă împrumutul de 3 milioane de euro și Golden Blitz, înseamnă președintele Norvegiei, terenuri prin tot
