PDL este pe cale de a rata definitiv orice şansă de revenire, odată cu implicarea lui Traian Băsescu în disputele din partid. Democrat-liberalii vor fi atât de preocupaţi să se bată unii cu alţii, încât n-or să-şi mai dea seama că războiul a fost deja pierdut. Udrea îl va ataca pe Blaga, Blaga o va ataca pe Udrea, Băsescu n-o să tacă din gură. Până la urmă, puţin va mai conta cine câştigă câtă vreme mortul va rămâne mort pe masă.
Pentru orice observator lucid este destul de clar că eşecul PDL este de fapt eşecul lui Traian Băsescu. Partidul a crescut şi s-a prăbuşit odată cu el. Or, miza acestui congresului ar fi fost găsirea unei soluţii de trecere în era post-Băsescu. Singur, Vasile Blaga n-ar fi putut să o facă, Elena Udrea nici atât. Varianta "reformiştilor" ar fi fost sortită eşecului de vreme ce aceştia nu au fost asimilaţi niciodată de partid.
O soluţie ar fi fost poate o echipă de tranziţie, în care să se regăsească toate curentele din partid, cu un mandat limitat până după prezidenţiale, dar cu o strategie eficientă de identificare şi promovare rapidă a unor oameni credibili care să facă faţă onorabil anului electoral viitor. Cu siguranţă, trecutul, a se citi Băsescu, ar fi fost asumat într-o asemenea formulă, dar ar fi fost şi un semnal al unei distanţări privind înainte.
Până la urmă, mai devreme sau mai târziu, tot la asta se va ajunge. Vrând-nevrând, Traian Băsescu nu este nemuritor. Acum însă nu este pregătit să se retragă. Puţin probabil ca peste un an şi jumătate când îşi va fi terminat mandatul la Cotroceni să se apuce de scris memorii. Cum pe mare nu se mai poate întoarce, va face ceea ce ştie: politică. Semnalul a fost dat: "Am spus că nu o să mă întorc în PDL, dar am zis şi că demisionez în cinci minute". Nu o să se mulţumească cu un rol decorativ, iar pentru asta are nevoie de partid şi nu orice fel de partid, ci de partid
