Dumitru Farago Căian şi Ştefan Graur au fost doi dintre edilii care şi-au pus amprenta asupra dezvoltării oraşului Focşani, prin pricepere şi respect faţă de oameni.

La sfârşitul secolului XIX, Focşaniul era un orăşel de graniţă, de mărimea unei comune mai mari de astăzi, lipsit de confortul care exista în alte oraşe.

Nu exista, alimentare cu apă, nu exista iluminat public, străzile erau din pământ iar oamenii, cu excepţia negustorilor, erau foarte săraci. Prin urmare, edilii care au fost aleşi la cârma oraşului s-au străduit şi chiar au reuşit să le facă viaţa mai bună concetăţenilor lor.

În această categorie include şi doi primari patrioţi, Dumitru Farago Căian şi Ştefan Graur, care deşi s-au aflat doar un mandat la cârma oraşului Focşani au pus bazele unor modernizări fără precedent.

De numele profesorului D.F. Căian se leagă proiectul de aducere a iluminatului public în municipiu. Fost profesor şi director al Colegiului Naţional „Unirea”, D.F. Căian a fost primar în perioada 1900-1904.

„S-a născut într-o localitate de lângă Cluj, şi-a făcut studiile la Viena şi apoi a fost profesor la Blaj, unde a intrat în conflict cu autorităţile maghiare. S-a stabilit la Focşani, unde a fost profesor până la ieşirea la pensie. L-a tradus pe Cicero, cu lucrarea „De Bello civili”, apoi între 1900 şi 1904 a fost primar al oraşului. Are contribuţii serioase la aducerea iluminatului public cu gaz în oraş. A scris monografia oraşului, care a fost premiată de Academia Română şi pe care Asociaţia „Simion Mehedinţi” o va reedita anul acesta”, ne-a declarat profesorul Costică Neagu, preşedintele Asociaţiei „Simion Mehedinţi”.

„Practic, toate cărţile care au apărut despre Focşani după anul 1906 au fost scrise sub influenţa cărţii „Istoricul oraşului Focşani”, scrisă de profesorul Căian, după toate regulile sociologiei moderne”, spune şi Florin M