Ce nu înţeleg- sau se fac că nu înţeleg- politicienii români suspectaţi de corupţie este că lupta cu acest flagel, endemic în România, nu este damblaua ”băsiştilor”, oricât de mulţi ar vedea ei în jurul lor. Şi văd din ce în ce mai mulţi în ultima vreme, chiar şi printre ai lor, motiv pentru care îi suspectează că fraternizează cu duşmanul.

Este ”damblaua” Parlamentului European, Comisiei Europene şi a altor instituţii comunitare (Mugur Ciuvică o să ne explice că Viviane Reding are taior portocaliu, că Jose Manuel Barroso a fost comunist în tinereţe etc., etc.).

Motivul pentru care Bruxelles-ul se încăpăţânează să le facă zile negre corupţilor din România, dar şi din restul statelor membre, este simplu: pierderile anuale se ridică la 120 de miliarde de euro. În plină criză economică, grija politicienilor pentru banii contribuabililor europeni este evidentă. Ea a generat tensiuni vizibile la negocierile asupra Bugetului UE pentru 2014- 2020. Dezinteresul faţă de banii contribuabililor ar genera fracturi majore în Europa, periculoase chiar pentru unitatea UE. Anticorupţia este, deci, un obiectiv strategic.

Recent, directorul SRI, George Maior, a fost audiat de Comisia parlamentară de specialitate. Ulterior, Sebastian Ghiţă (PSD), membru al Comisiei, a dezvăluit că autorităţile UE anti- fraudă şi anti- evaziune vor prezenta opiniei publice, în scurt timp, mecanismul corupţiei de la nivel european. Potrivit lui Ghiţă, în acest hăţiş de interese oneroase sunt prinşi şi Dan Voiculescu, Sorin Roşca Stănescu şi Ioan Niculae, despre care deputatul PSD a spus că fac afaceri cu Rusia. „Legătura dintre cei trei şi Rusia, este colaborarea cu Securitatea ceauşistă. Legătura lui Stănescu cu Vîntu, a lui Voiculescu cu Kokalis şi a lui Niculae cu Gazprom. Rusia nu a plecat niciodată de aici. E ascunsă în conturile şi interesele acestor fosile comunistoide. Curând banii